DEZBATERI POLITIC RECENTE

Despre niște proteste care nu (mai) schimbă nimic

[label shape=”” type=””] Vitalie Sprînceană [/label]

Unicul mod posibil în care Platforma DA ar fi trebuit să înceapă mitingul de protest de ieri ar fi fost printr-o declarație de asumare a propriului eșec care ar fi fost urmată de o invitație la căutarea unor noi soluții și strategii.
Ceva de felul:
”Dragi cetățeni, simpatizanți, membri dar și inamici ai Platformei Civice Demnitate și Adevăr (pe care între timp am transformat-o în partid politic!), trebuie să recunoaștem, în acest moment, că strategia noastră de luptă cu regimul oligarhic a eșuat!
Nu am reușit să inventăm o altă formă de protest și participare politică decît… un partid (și pe care a trebuit să-l preluăm de la cineva!).
Nu am izbutit să formulăm un program de guvernare de alternativă, să venim cu un proiect de țară coerent (ce ar include dimensiuni economice, culturale, sociale etc.).
Nu am reușit să scoatem la iveală oameni noi și idei noi, pentru că forma de organizare pe care am adoptat-o – consiliu închis cu lideri prestabiliți – excludea orice mecanism de recrutare a ideilor noi.
Am fost opaci la critică – ori de cîte ori ni s-a reproșat că nu am avea o alternativă coerentă, că nu avem un program de măsuri sociale ori o viziune de reforme economice ne-am grăbit să-i învinuim că ar fi ”sculele lui Plahotniuc” fără a ne da seama că acești oameni de fapt ne întind o mînă de ajutor și ne arată punctele slabe ale mișcării noastre.
Am mai făcut și alte greșeli – o anumită încredere în unii politicieni (Dodon) care s-au dovedit a fi mai ”lunecoși” decît ne-am așteptat, o anumită aroganță în a crede că am fi unicii care știu și pot cum să producă schimbare politică. Recunoaștem aceste greșeli. Și ne cerem scuze pentru ele.
Azi venim, însă, cu un mesaj de solicitare de ajutor. Ne recunoaștem înfrîngerea, dar încă vrem să producem schimbarea în Moldova.
Nu prea știm însă cum.
Și am mai văzut că doar strigătele ”Jos Plahotniuc!” nu ajută. E nevoie de ceva mai mult. Atît ca acțiune, cît și ca idee. Și noi nu prea știm aceste ”ce și cum”.
Am vrea să ne ajutați.
Să pornim împreună o mare dezbatere – în Piața Marii Adunări Naționale, pe internet, în birourile locale ale Platformei (pe care urmează să le deschidem) – o discuție în care să vedem care-s problemele noastre, să dezbatem și să propunem idei și strategii de schimbare, să identificăm împreună oameni care ar putea face schimbarea.
Să nu pornim cu lista prestabilită de idei ci să le găsim împreună într-o mare discuție națională.
Să nu venim cu o listă de oameni nominalizați deja, ci să căutăm şi să găsim oameni noi și capabili printre cetățenii țării.
Să nu impunem de sus protestatarilor modele de participare politică – partid politic, protest la sediile unor instituții – ci să căutăm împreună modalități noi și creative de protest, forme de organizare fără lideri, structuri orizontale, rețea civică de protest națională, cu mici acțiuni și ramificări în majoritatea raioanelor/regiunilor țării. ”

* * * * * * * *

Ce e de gîndit, în acest nou protest ”civic” al Partidului DA, nu e că oamenii nu pot ajunge la Chișinău (deși asta e important și relevant), ci faptul că nimic „protestatar” nu se întîmplă în afara Chișinăului…E imoral (și ilegal, în mod clar) că autoritățile au blocat mai multe căi de acces spre Chișinău (un prieten mi-a zis că chiar trenul intern dinspre Ocnița spre Chișinău a fost oprit undeva pe drum, într-o haltă intermediară, ”din motive tehnice” și unii oameni au fost nevoiți să ia alt tren, pe cel internațional de la Moscova). Va trebui cîndva să cercetăm cine a dat aceste ordine. Și să evaluăm cum se cuvine (la protestele din 7 aprilie un oarecare consilier prezidențial a sunat la operatorii naționali de telefonie și internet și le-a porunci să bruieze semnalul și să închidă accesul la rețelele sociale facebook, twitter și odnoklasniki. Omul cu pricina nu a fost penalizat în nici un fel)…
Dar e anormal pentru o mișcare protestatară care se pretinde a fi națională și care vorbește în numele întregului popor să nu poată ”înflori” cîteva mișcări de protest paralele în orașele din care oamenii nu puteau pleca spre Chișinău. Oamenii ce erau blocați în autogările Criuleni și Hîncești (citez exemplele care au fost menționate cel mai des) puteau organiza proteste acolo unde se aflau, nu era nevoie să se vină pentru asta tocmai la Chișinău.
Din păcate, centralizarea protestatară o copiază în mod exact pe cea administrativă…

* * * * * * * *

Un bărbat flutura o pînză mare pe care erau scrise cîteva revendicări. Între ele, una despre necesitatea unui ”președinte neafiliat poporului moldovenesc”. Adică un președinte de import (cam ca în fotbal, ori ca în politica ucraineană unde mai mulți foști politicieni georgieni, în frunte cu fostul președinte Saakașvili, au fost cooptați în structurile administrative ucrainene).

Nu m-am gîndit la posibilitate dar dacă ar fi să optez pentru un președinte de import l-aș alege pe Bernie Sanders (care tocmai a pierdut cursa pentru nominalizarea democrată dar care a cîștigat cursa pentru inimi și simpatie din partea stîngii radicale). Sau pe Jeremy Corbyn. Ori pe Pablo Iglesias. Sau măcar pe mult-mediatizatul fost ministru de finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis.

* * * * * * * *

Așteptările de la acest miting au fost foarte mari. Întîi, era prima adunare de protest de după investirea guvernului Filip. Apoi, era primul protest în vremea caldă. În al treilea rînd, era protestul ce marca oarecum simbolic un an de proteste civice împotriva regimului oligarhic.
A produs, însă, o mare dezamăgire. Cu oameni puțini – să fi fost vreo 6 mii în total. (Lumea n-o fi venit în număr mare la miting probabil și din motivul că odată transformată în partid, Platforma Partidul DA și-a schimbat statutul și poziționarea iar oamenii nu au prea dorit să fie parte a campaniei electorale pentru prezidențiale a lui Andrei Năstase.)
În plan organizațional, liderii Partidului DA nu au reușit să păstreze alianța ”pro-Moldova” pe care o construiseră în iarnă. Igor Dodon și-a descoperit ceva ”religiozitate” și a preferat să-și trimită mai degrabă adepții la biserică decît în piață. Renato Usatîi s-a dezis în ultimul moment din motive știute doar de el.
Semn că strategia guvernării de a distruge unitatea opoziției prin a le arunca osul ”președintelui ales de popor” a funcționat perfect. Pericolul alegerilor parlamentare prin blocarea alegerii președintelui în Parlament a fost evitat: o campanie parlamentară putea aduce forțe noi în parlament și ar fi adus oameni noi la toate nivelurile. O campanie prezidențială însă e cel mult o ciocnire de orgolii personale (o ciocnire inutilă de vreme ce președintele e limitat în pregogative) și cu potențial de schimbare a sistemului politic foarte redus.
(Sprijinul anunțat al PLDM a însemnat doar o intervenție patetică la microfon a deputatei Maria Ciobanu. Cea mai importantă formațiune de guvernare – cel puțin nominal, conform rezultatelor alegerilor parlamentare din 2014 – ar fi putut mobiliza membri, ar fi putut propune inițiativelor de protest din teritoriu birourile sale din regiuni, pe scurt, ar fi putut contribui la o transformare și amplificare a protestului. Pentru că asta își propuneau prin participarea lor la protest. În fapt, PLDM-iștii prezenți, inclusiv deputați, s-au mulțumit să fie o prezență anostă.)
În planul ideilor și al propunerilor, mitingul a fost o copie exactă a oricărui miting de anul trecut. Adică un matineu pe teme patriotice: ”Decorul și scenografia sunt mereu aceleaşi, impresionante de fiecare dată: steaguri tricolore, cu și fără stemă, pancarte, poeți, declamatori și interpreți pe scenă, tineri înfășurați cu steaguri, cîntece cu versuri răscolitoare despre ”vrăjmași”, ”frăție”, ”străinii cei răi”, ”unire” etc. Un eveniment care nu e tocmai protest (îi lipsește bunăoară un program de acțiuni) și care seamănă mai degrabă cu un cenaclu sau cu un concert.” (sursa)
Au răsunat, în mod tradițional. declarații tăioase de la microfon (partea bună e că oamenii s-au mai învățat să cearnă vorbitorii – Ion Hadîrcă, bunăoară, a fost huiduit de mulțime din cauza poziției sale politice extraordinar de flexibile). Însă partea de acțiune a protestului a strălucit prin lipsă de imaginație.
Mulțimea a strigat, apoi liderii au zis că se duc la Plahotniuc să-i ceară țara înapoi (eu încerc să îmi închipui pe bune o astfel de discuție și nu pot: ”Bună ziua, eu sunt Andrei Năstase, președintele partidului DA. Vreau să îmi dați țara înapoi!”. Plahotniuc: ”Da, da, acuș vă aduc cheile țării și vi le predau.”).
Pe urmă cîteva mii de oameni au pornit spre domiciliul lui Plahotniuc (ce ar căuta la casa omului mișcarea de protest?) unde au huiduit oligarhul și poliția care apăra clădirea. Apoi au mers la GBC (sediul punctului de control al afacerilor lui Plahotniuc) unde iar au strigat și huiduit. După care, neștiind ce să facă, s-au pornit înapoi spre centrul orașului.
”Trebuie să facem ceva mai departe dar nu știm ce anume e de făcut” – acesta a fost un fel de laitmotiv al protestului de ieri.
Momentul exemplar a fost cînd mulțimea ce venea de la GBC s-a oprit la intersecția străzilor Izmail și Ștefan cel Mare și s-a împărțit în cîteva grupulețe mici în centrul cărora se aflau cîțiva lideri ai Partidului DA ce discutau aprins: ce facem mai departe, mergem în piață ori mergem acasă? Discuția a durat vreo 15 minute (răstimp în care troleibuzele ce veneau dinspre telecentru au fost blocate) după care mulțimea s-a dus încetișor spre piață și s-a dispersat…

* * * * * * * *

Ar trebui să recunoaștem cîteva adevăruri dureroase:
– Protestul s-a dezumflat. Energia protestatară (atîta cîtă a fost) a fost irosită pe crearea unui partid politic în frunte cu un lider (Andrei Năstase) de mică anvergură, inconsistent, orgolios și lipsit de gîndire strategică (că doar și-a proclamat primul candidatura la funcția de președinte al țării).
– Regimul oligarhic e mai stabil decît oricînd. ”Plahotniuc” sau oricare o fi numele clanului ce deține pîrghiile politico-economice, e mai puternic decît în orice moment al istoriei. Pe de o parte, controlează în mod unilateral parlamentul, guvernul și justiția. Pe de altă parte, acolo unde nu controlează direct – primăria mun. Chișinău, de exemplu – acesta controlează prin aliați. Mai important decît asta este însă faptul că regimul are o opoziție foarte convenabilă, previzibilă și lipsită de originalitate. Ceea ce o face slabă și ineficientă.
La dreapta (pînă Maia Sandu și grupul ei vor depăși popularitatea de facebook), Partidul/Platforma DA, prin faptul că nu are viziune, program de guvernare, idei și un proiect de țară coerent, nu poate să opună o rezistență serioasă. Și nici să se constituie ca o a ”treia cale”. Mai mult, prin faptul că a împotmolit protestul politic în ”matinee patriotice nesfîrșite” însoțite de lungi marșuri fără noimă prin oraș, Partidul DA chiar a făcut un serviciu guvernării prin faptul că a ajutat-o să adune laolaltă, să controleze și să ”răcească” energia protestară…
La ”stînga”, Igor Dodon a făcut un fel de pact cu regimul. Cel puțin pînă în toamnă, cînd vor fi alegerile prezidențiale pe care Dodon crede că le va cîștiga. Motivația ”religioasă” de a nu ieși la protest pe 24 aprilie că ar fi vorba de sărbătoarea Floriilor, va trebui să fie dovedită pe 9 mai, cînd e și Marșul Victoriei (sărbătoare definitorie pentru partidele ce se hrănesc din nostalgiile sovietice), dar și sărbătoarea creștină Paștele Blajinilor.
Usatîii e mult prea imprevizibil pentru a conta ca opoziție pe termen lung. Chiar dacă, pe distanțe scurte, e interesant și original.
– E nevoie de creativitate politică. Mobilizare de jos și în regiuni. Forme noi de participare politică. Mișcări fără lideri. Dezbateri. Idei noi.

 

Despre autor

Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană a studiat ştiințe politice în Bulgaria, filozofie în Moldova și acum face un doctorat la universitatea George Mason din SUA. Jurnalist, activist, fotograf amator și autor de blog.

23 Comentarii

  • La ce bun sa organizezi un protst daca lumea nu vine sa te sustina. Aceasta mai este inca o dovada ca Platforma DA isi pierde total din sustinatori. Oamenii incep a se trei si a constientiza adevaratul scopal lui Nastasi si Usatii.

    • eu am zis ca-s mai putini. ei au spus ca nu conteaza numarul, dar ca totusi exista o criza…

  • O multime incontrolabila am vazut ieri. Dovada este cand in fata la GBC, Andrei Nastase a strigat: „Spre aeroport!” Doar ca a fost urmat doar de vreo 20 de persoane. Asta inseamna ca acestia nu se supuneau lui Nastase.

  • Articolul e bun, insa citeva remarci: Care ar fi cel putin 2 strategii de schimbare a ordinii politice, stim ca din radacini, stim ca „pestele de la cap se strica”, insa cu toate realitatile si mentalitatile prezente imi pun intrebarea: Care e strategia ce va lucra, si va putea face schimbarea?

  • Adevaratele schimbari le produc ideile sanatoase care apar in capul oamenilor sanatosi, care in perspectiva devin lideri, in jurul carora adera sutinatori ai ideii. Varianta cu hurta, popor etcr…nu merge. Se primeste o talabura. Mamaligoi, fara gust si consistenta. Asta au demonstrat-o recent cei de la DA. Si Domnul Mocanu are perfecta dreptate cand spune acest lucru. Urmeaza sa sustinem acea cale pe care ne indeamna Domnia sa, care ne-a demonstrat dea lungul timpului ca a avut dreptate si calea care a ales-o e una buna.

  • Sunt de acord, în mare, cu răsuflarea formei actuale de protest și necesitatea găsirii unor elemente noi de manifestare publică sau nu neapărat, dar ceva ce ar aduce rezultat.

    Oamenii blocați în sate, centre raionale (din lipsa transportului), dacă ei au existat, puteau bloca traseele. Cel puțin puteau trimite dovada foto/video: Iată-ne porniți, dar opriți în drum. Protestăm aici că și bucata asta de pământ tot capturată e. Caracatița are picioare multe și lungi, nu doar capul aflat la Chișinău… N-a fost să fie. De ce? O știu probabil, liderii.

    Multe ar mai fi. Cel puțin ar apărea în cazul în care s-a organiza dezbateri ample în PMAN, așa cum sugerează și autorul, dar nu s-ar veni cu rețetele pregătite de-acasă. Cel mai jenant a fost momentul în care Andrei Năstase a dat citire rezoluției de pe scenă. „… votată, sper… Haideți să votăm! Cine e pentru? Cine este împotrivă? Cine s-a abținut? … votată în unanimitate de către participanții la protestul din 24 aprilie 2016 din Piața Marii Adunări Naționale”.

    PS: Trenul intern Ocnița-Chișinău nu mai circulă de vreo două luni, dacă nu mai mult chiar. E un element minuscul, insignifiant, dar atunci când se spune că acum, în ajunul protestelor, a fost scos acest tren de pe rută, e o minciună.

    • Maxim, mersi pentru info despre tren. Mie mi-a zis informatia asta cineva „credibil” si eu nu am mai verificat-o,,,Pe de alta parte asta ilustreaza foarte bine zvonistica din jurul protestului, dezinformarea constienta sau raspandirea de barfe din ambele parti…si e aiurea ca nu am vazut nici o televiziune sa mearga la Criuleni sau Balti pentru a verifica zvonurile despre blocarea transportului.

  • mass media independenta? Năstase la o conferinta de presa asuprea acest drept, jignea si nu dadea voie jurnalistilor sa isi expuna ideea.

    • eu sper mult ca asociatiile profesioniste ale jurnalistilor vor lua atitudine fata de comportamentul lui Andrei Nastase de la conferinta de azi.

  • //Ceva de felul:
    ”Dragi cetățeni, simpatizanți…//

    „Straniu… citind articolul in care nu pot sa contrazic nici o fraza eu l-am inteles cam in felul urmator:
    Dragi cetățeni, noi, cei care pretindem a fi elita si intelectualitatea poporului moldovenesc, trebuie să recunoaștem ca in realitate suntem tot de la coada vacii, ne-am vazut un pic mai sus ca voi si am fost preocupati de a ne mentine pozitiile dar nu de a ne indeplini obligatiunile de elita intelectuala. Avind si noi aceeasi psihologie de rob nici nu am incercat in 25 de ani sa cultivam cetatenilor o scara de valori, sa crestem o generatie cu simtul de demnitate, sa intemeem o societate civila care nu ar alerga cu gura cascata dupa pomene europene si nu ar lupta contra romanilor sau rusilor ci pentru prosperarea tarii noastre. Noi singuri fiind urmasii lui Chirita si Grigore Barzoi ot Barzoieni am distrus sistemul de invatamint, am stimulat dorinta de „haleava” , le-am insuflat tinerilor ca in lume sunt locuri mai bune si ei merita sa se foloseasca de ele si inca multe multe altele.
    Ne recunoaștem înfrîngerea, dar încă vrem să producem schimbarea în Moldova.
    Nu prea știm însă cum.
    Am vrea să ne ajutați.”

    Sau poate nu e straniu si nu numai eu am citit asa ceva printre rinduri?

    P. S.
    Comentariul meu se refera la tema discutiei nu la autor.

  • Profund dezamagit cit de protest, cit si de prestatia unor reprezentanti ai PDA ieri in emisiunea cu N Morari, nu m-am asteptat sa vad asa o lipsa de maturitate din partea lor. Si culmea a fost cind am auzit ce propun unii din ei sa faca mai departe: o echipa proeuropeana, pe urma asteptarea(banuiesc ca ea va fi una vesnica) a acordului partenerilor occidentali(explicati0i cineva domnului Tofilat ca in politica nu exista parteneri si aliati dar numai interese) si pe urma expunerea programmei si obtinerea unui reiting de peste 50%, cea ce de fapt, este o utopie. Eu inteleg ca puterea actuala este produsul unei selectii negative si a degradarii elitelor(conform lui Pitirim Sorokin), dar opozitia este de acuma urmatoarea stare de agregare ar degradarii, puterea de azi, cum nu ar fi ea este o putere, oamenii de acolo au luptat dur ultimii sase ani sa-si elimine concurentii si au reusit sa se impuna. Ei nu au de gind sa predea puterea unor oameni, care in afara de lozinci si marsuri lipsite de orice scop nu pot sa faca altceva, ei nici nu au fost in stare sa-si expuna punctul lor de vedere, de exemplu, asupra modului de reformare a institutiilor statului, numai lozinci a la jos, la puscarie samd Apropo, asta se refera si la noua secta care apare, cea a martorilor a Maiei Sandu, fix aceeasi poveste. Dupa parerea mea, unica sansa ca puterea s-ar schimba ar fi, de exempu, un colaps economic, care dupa parerea mea este unul destul de probabil in viitorii 2-3 ani, care ar face nerentabil pentru actuala putere sa-si continuie activitatea acic, pentru ca pe asa zisa opozitie nu-i nicio nadejde!

  • Vasile, mie dl. Slusari imi vorbea de comitete si comisii si i-am zis ca nu ma intereseaza…si ca asta e problema lor, intre altele. ca nu pot gandi alte forme de organizare si mobilizare decat protest masiv in piata care ar aduna mii de oameni care sa fie aratati la televizor…
    dar, asta e situatia…
    eu am mai zis ca e nevoie de un haos creativ…il astept…e si asta parte a procesului…
    de un an de zile ii intrebam unde este programul economic alternativ (care sa demonteze monopoluri), unde sunt reformele sociale (care sa stimulze natalitatea, sa creasca protectia sociala si echitatea, sa creasca sansele tuturor cetatenilor), in fine, unde e proiectul de tara pe care il propu n(Jos Plahotniuc! nu e proiect de tara ci doar inceputul) si raspunsul e acelasi – nu e prioritate acum, trebuie intai sa il dam jos pe Plahotniuc si pe urma vedem…ceea ce mi se pare neserios.

  • Irina
    2016/04/25
    // imi pun intrebarea: Care e strategia ce va lucra, si va putea face schimbarea?//

    Dupa parerea mea platforma DA a esuat si ea nu poate fi reanimata. In istoria noastra contemporana au fost doua cazuri de importanta vitala pentru tara pe care noi leam ratat: frontul popular si platforma DA. Nu e atit de important cum, cine si in ce mod au provocat aceste evenimente ci cum ele au fost primite de grosul populatiei, majoritatea le-a inteles ca trezirea demnitatii si consolidarea societatii civile. Frontul popular a fost distrus de unionisti (in acest caz nu are nici o importanta daca insasi unionismul este cu semn negativ sau pozitiv) iar platforma DA a fost distrusa de formarea partidului politic. Noi astazi discutam de greselile liderilor politici ai acestui partid, dar sunteti convinsi ca ei au facut greseli ? Fiti de acord ca scopurile unei platforme civice si a unui partid politic sunt diferite. In viziunea mea partidul politic la moment are un progres satisfacator. Mai productiv ar fi sa discutam de greselile si cauza esecului platformei civice.
    In constructie la inaltarea turnurilor sunt doua metode: de jos in sus si de sus in jos. Platforma a ales metoda de sus in jos, a dorit sa faca schimbarea sus si a dat in bara, schimbarea trebuie facuta de jos. Deci, strategia care va lucra, va putea face schimbarea este lucrul cu cetateanul de rind, si nu la Chisinau pe piata ci peste tot unde el traieste. Numai gasind metoda pe care el o intelege si lamurindui ce este aceia demnitate si libertate si pentru ce ele noua ne trebue, si ca demnitatea si libertatea costa, si ca acel pret consta si in efortul care trebuie sa-l depuna si el – e posibila schimbarea. Insa e naiv sa astepti toate acestea de la un partid politic, nu din cauza ca partidul este rau ci din cauza ca partidele au cu totul alt scop.

    • Andrei, si de acord in ceea ce priveste sa ne orientam spre oamenii de rind, insa acest lucru este valabil daca exista mobilitate, si disponibilitatea celor care fac politici si leaderism. Trebuie lideri coerenti in zonele rurale, ei trebuie gasiti, trebuie incurajati, trebuie motivati.(4 cuv.de trebuie :)) sint atitea care ar putea fi schimbate, dar cu simplele explicatii si motivatii nu reusesti sa mentii gindirea critica a omului de rind, trebuie „hranit”. ma interb sint oameni gata sa hraneasca pe gratis?

  • Vitalie eu cred ca faptul ca ei nu au prezentat politici alternative intr-un an deja, asta vorbeste despre multe. Cred ca putem face o paralela cu cartea fratilor Strugatski „Обитаемый остров”, unde scopul adevarat al rebelilor era sa nu schimbe sistemul, ci doar sa schimbe dirjantii, si sa continuie de-acu ei, rebelii sa profite de sistem. Cred ca e si cazul PDA.

  • Si referitor la haosul creativ, cred ca ideile lui Bakunin si Kropotkin iarasi devin foarte actuale si daca cineva din asa zisii protestatri le-ar valorifica macar pe vreo 5-10% aceasta ar aduce rezultate foarte interesante, dar problema este ca ei cred ca de asa nume nici nu stiu.

  • La un moment dat scrii in text: un barbat flutura… Te intreb de unde stii ca e barbat. Poate se identifica altfel? Tu cu crujocul tau feminist si faci greseli din astea?! … Corecteaza!

Lasa un comentariu