În fiecare an sărbătorim ”ziua” orașului Chișinău. Cu fast. Cu veselie. Cu voie bună.

Această zi e unul dintre elementele panteonului mitologic al capitalei. Din aceeași serie cu ”orașul meu cu albe flori de piatră”, ”trei mușcate la trei ferești” și ”cel mai frumos oraș de pe planetă”. O  serie de legende și mituri urbane coapte în furnalele urbanismului socialist pe care le-am preluat și le ducem cu grijă ca pe o icoană intangibilă.

Dar după alba cortină mitologică la care ne place să privim stă un oraș îmbătrânit și depășit de timp. Un oraș cu foarte multe probleme. Iată doar cîteva dintre ele:

  1. Transportul public.

Pentru un oraș, transportul public urban este mai mult decît un mijloc de deplasare în comun. Este un sistem vital pe care se ține totul. De eficiența acestui sistem depinde foarte mult viața orașului.

În Chișinău sistemul de transport public e pe patul de moarte. Și injectarea periodică cu troleibuze noi nu face decît să amîne finanul dramatic al acestui organism.

Transportul public municipal este slab ramificat, supraaglomerat și incomod. Nu are grafic exact de circulație, benzi separate, stații adaptate, sistem de tichetare electronică și un management eficient al pasagerilor. Din această cauză oamenii, la prima posibilitate, preferă să își cumpere și să circule cu automobilul personal.

Acest lucru determină o creștere rapidă a numărului de automobile, ceea ce duce la ambuteiaje, accidente, parcări pe trotuare, pierderi de timp, de bani și de nervi. În tendința copilărească de a soluționa aceste probleme, care de fapt sunt simptome, autoritățile lărgesc străzile, amenajează parcări, proiectează pasaje, toate din contul spațiilor publice. Îmbunătățirea infrastructurii rutiere stimulează și mai mult creșterea numărului de automobile. Și orașul, încet dar sigur, se îneacă în mașini.

  1. Infrastructura pietonală

Infrastructura rutieră costă scump și administrația nu mai are bani pentru întreținerea și dezvoltarea infrastructurii pentru pietoni. Din acest motiv 90% din trotuarele orașului sunt sparte și pline de bariere fizice. Oamenii care merg pe jos sunt nevoiți să facă slalom printre mașini parcate pe trotuare, gropi și băltoace, tarabe comerciale ilegale.

Pentru copii, bătrîni, mamele cu cărucioare, oamenii în scaune cu rotile, slabivăzători sau oamenii cu bagaje trotuarele Chișinăului sunt impracticabile. Nu există rampe de acces, treceri pietonale denivelate, pavaj tactil și alte elemente indispensabile pentru oamenii cu necesități speciale. Astfel, cam 30% din cetățenii orașului sunt pur și simplu privați de dreptul de a se deplasa pe jos prin oraș.

3

Fără o infrastructură pietonală decentă orașul nu poate oferi oamenilor o viață urbană deplină. Pentru că nu poți merge normal pe jos, orașul nu este atractiv nici pentru turiști. Iar pentru un oraș-capitală asta este o mare problemă.

  1. Spațiile publice

În afară de două grădini publice din centru, Chișinăul nu are spații publice bine amenajate. Orice spațiu urban public riscă să se transforme în șantier apoi în bloc de oficii sau de apartamente. Excavatoarele mușcă din parcuri, stadioane, scuaruri și zone publice bucată cu bucată pentru a face loc caselor de elită, centrelor comerciale, benzinăriilor și blocurilor de oficii.

În rezultat, orașul duce lipsă de spații publice amenajate și atractive, unde oamenii ar putea să se întîlnească, să socializele, să se cunoască, să dezvolte rețele.  Puținele locuri cu astfel de potențial sunt lăsate în paragină și sunt utilizate în calitate de veceuri pentru cîini și pisici.

2

În oraș nu sunt scuaruri, fîntîni, veceuri publice, surse gratuite de apă potabilă, zone amenajate pentru sport. În zonele de locuit nu există mese de șah sau ping-pong, terenuri de basket sau minifotbal, utilaj pentru workout sau grătare publice care ar putea aduna în jurul lor oamenii din zonă și i-ar stimula să comunice și să interacționeze altfel decît în transportul public supraaglomerat.

Iar orașul fără astfel de interacțiuni este un oraș cu oameni triști, înrăiți, care nu au încredere unii în alții și care nu vor dezvolta niciodată o comunitate urbană.

  1. Viața culturală locală

Viața culturală publică a locuitorilor orașului Chișinău se limitează la cîteva concerte pe an organizate în PMAN cu ocazia unor sărbători naționale sau locale. Da, chișinăuienii au posibilitatea să meargă la operă, la teatru sau la cinema, dar asta e viața culturală personală a fiecărui om.

Cînd vorbim despre evenimentele culturale publice avem în vedere evenimentele la care accesul e foarte ieftin sau gratuit și care sunt deschise pentru toate tipurile de oameni și toate păturile sociale. Evenimente la care oamenii interacționează reciproc, se cunosc între ei sau chiar participă la organizare.

Asta presupune organizarea a diverse festivaluri locale, tîrguri, expoziții, concerte, proiectări de film, prezentări de teatre și circuri ambulante în nemijlocita aproiere de locul unde oamenii locuiesc și pentru care există spații, infrastructură și celelalte (de exemplu curent electric: micile inițiative culturale care organizează evenimente se confruntă regulat cu problema că, în afara Aleii Clasicilor din Grădina Publică, nu există surse publice de curent electric și sunt nevoite să inventeze soluții – generatoare etc).
În sectoare, în cartiere, în suburbii pot fi organizate regulat astfel de evenimente pentru a diversifica viața culturală a orășenilor și pentru a stimula socializarea și cunoașterea reciprocă.

  1. Aministrația locală

În loc să fie o soluție, administrația locală a orașului Chișinău este una dintre marile probleme ale acestui oraș. Ineficientă, coruptă, neprofesionistă, iresponsabilă, netransparentă și birocrată puterea locală este un generator de probleme pentru oraș și dureri de cap pentru orașeni.

Administrația municipală este o catastrofală combinație între ineficientul aparat birocratic sovietic și iresponsabilul sistem politic ”european” (combină cele mai proaste trăsături ale ambelor sisteme). Din cauza corupției și neprofesionalismului aleșilor locali din Consiliul Municipal Chișinău și din Primăria Chișinău, acest oraș stagnează în dezvoltare și își pierde ultimile elemente de organizare urbană pe care le mai avea.

Cele patru probleme descrise mai sus, dar și multe altele, nu ar fi fost atît de mari și de stringente dacă administrația locală s-ar fi preocupat sistematic de ele. Dacă ar fi acordat atenție problemelor oamenilor și s-ar fi focusat pe dezvoltarea durabilă.

Din cauza lipsei de gîndire strategică și a managementului ineficient, aproape toate întreprinderile municipale sunt în prag de faliment, marile sisteme vitale ale orașului (transportul, rețelele subterane, rețelele electrice) degradează și nu fac față cerințelor timpului, orașul și-a ascuns fața ”albă de piatră” după construcțiile semilegale și miile de panouri publicitare, iar oamenii trăiesc într-un stres continuu în urma interacțiunii cu orașul.

***

Am descris mai sus 5 cele mai mari probleme ale orașului Chișinău. Probleme pe care noi, locuitorii lui, încercăm din răsputeri să le evităm și nu le recunoaștem.

Pentru că ne deranjează și nu vrem să le acceptăm . Pentru că dacă le acceptăm va trebui să începem să le rezolvăm. Iar asta înseamnă multă, multă muncă și bătăi de cap.

Poate conștientizarea lor va fi un cadou bun orașului de ziua sa. Pentru că recunoașterea problemelor este, după cum știm, primul pas spre soluționarea lor.