[label shape=”” type=””]Vitalie Sprînceană cu Liviu Vovc și Inga Grigoriu[/label]

 

În Piața Marii Adunări Naționale ajung seara, în jurul orei 19.00. E ora știrilor Jurnal TV. Locuitorii Orășelului Libertății și Demnității (numele sub care este cunoscut orașul de corturi din centrul orașului) se adună în spațiul liber din fața scenei pentru a privi buletinul de știri…
Pe Liviu îl găsesc pe scenă – se ocupă de știri: conectează cabluri, reglează manivele. Inga e la cortul de donații.
Nu-i pot nicidecum aduna împreună pentru că permanent tot felul de oameni vor ceva de la ei: o vorbă, un sprijin, undeva e nevoie de un umăr de ajutor… Din același motiv nu-i pot prinde împreună așa că iau interviurile separat: întîi vorbesc cu Inga apoi cu Liviu.

Textul de mai jos combină, în măsura posibilităților, ambele interviuri (care au avut întrebări similare).

 

Vitalie Sprînceană: Protestele din PMAN mă interesează şi pe mine, ca cetăţean implicat. Protestez şi eu în felul meu. Nu sînt în orăşel, dar cumva sînt cu voi. Nu există niciun dubiu că puterea asta e coruptă, că regimul ăsta nu trebuie susţinut. În acelaşi timp, acest protest din PMAN încă nu m-a convins – şi s-ar putea să fiu eu un sceptic incurabil -, dar acest protest încă nu m-a convins că oferă o alternativă. Îi ziceam şi Ingăi că, atunci la începutul verii cînd s-a făcut ultima acţiune, Platforma DA a promis că va face o investigaţie paralelă a fraudelor din sistemul bancar. Eu m-am aşteptat că vor fi proteste imediat după majorarea tarifelor, şi voi aţi făcut ceva la monumentul lui Ştefan cel Mare, dar a fost un protest de dimensiuni mici…Și au mai făcut și alții proteste, activiștii lui Grigore Petrenco în primul rînd, însă pentru mine, în multe sensuri, protestul lor a fost destul de incoerent.

Liviu Vovc: Da, şi locaţia a fost aleasă greşit…

Vitalie: Da şi locaţia a fost aleasă greşit. Deci, protestul acela a fost problematic în mai multe sensuri. Ca și protestul lui Petrenco din 6 septembrie. Eu nu am priceput de ce s-a protestat la procuratură – pe de altă parte, cei care au vrut au ajuns la Procuratură…

Liviu: … De partea cealaltă a uşii…

Vitalie: Da. Întrebarea mea ar fi următoarea: la 6 septembrie, cînd am auzit lista de revendicări, eu am rămas cumva dezamăgit, am auzit numai demisii, demisii, demisii, dar nu am văzut partea mai socială a protestului. În mod clar acest regim trăieşte nu doar din rentă politică, ci şi din rentă economică. Ce face această mişcare de protest ca să schimbe modul în care e construită economia moldovenească şi care îi avantajează pe aceşti oligarhi? Care e programul social de alternativă faţă de cel al guvernării actuale? Pentru că noi avem o ţară cu probleme enorme, o ţară al cărei sistem de protecţie socială oferă doar fărîmituri celor mai nevoiaşi, dar nu există niciun program coerent de stimulare a natalităţii, să se ofere protecţie bătrînilor noştri care trăiesc cu o pensie mizerabilă, să se ajute tinerele familii, tinerii specialişti, construcţia locuinţelor sociale etc. etc. Inga mi-a zis de partid sau de o eventuală mişcare politică sau bloc, alianţă sau cum se va numi ea, spre care ar putea să conducă mişcarea asta, dar nu am mai primit răspuns la întrebarea mea: deci, care e alternativa?…

Liviu: Referitor la problemele sociale, principala problemă la noi în stat este corupţia. Eu consider că pentru a soluţiona problemele principale, pentru a salva statul, este nevoie ca instituţia care se ocupă de investigarea şi condamnarea corupţiei – Procuratura, CNA-ul şi organele judecătoreşti – justiţia – să fie cît de cît independente. Atunci am putea să începem această schimbare. Referitor la protestele sociale, noi atunci am strîns mai mult de 1200 de cereri prealabile pe care le-am prezentat ANRE-ului. Atunci am făcut cunoştinţă cu Sergiu Tofilat. Acum am făcut cunoştinţă cu Ion Raţă, care vine în fiecare seară şi ne vorbeşte despre proiectele pe care le promovează împreună cu echipa sa. Adică, persoanele care sînt experte în anumite domenii, singuri încep să se alăture mişcării, dar ei încă nu doresc să iasă în faţă, dar din spate ne ajută, încearcă să pună umărul la anumite proiecte, spun unde este problema. Sergiu Tofilat ne spune unde este problema în sistemul energetic, referitor la gazificare, la electricitate, cum ar trebui soluţionate aceste probleme, care sînt schemele lor de devalizare, cum se îmbogăţesc prin acestea, ce ar trebui schimbat în legislaţie. Persoanele acestea există, dar ele nu se pronunţă deschis că ar susţine Platforma…

Vitalie: Dar voi aveţi un mecanism de a atrage aceşti experţi şi în acelaşi timp să nu-i expuneţi, să le păstraţi cumva anonimatul. Există vreun centru intelectual al mişcării care dialoghează cu experţii, identifică probleme, elaborează soluţii? Pentru că din ceea ce se vede pe sticlă, echipele de negociatori vehiculează mai degrabă revendicări politice, discuţii politice, dar nu se vede partea asta de expertiză. Consider că un expert sau doi dacă ar fi prezenţi la aceste negocieri sau discuţii cu Guvernul şi alte instituţii ale statului ar fi îmbunătăţit cu mult prestaţia negociatorilor.

Liviu: Îţi explic care este viziunea: principala problemă în stat este corupţia. De la asta începe totul. Orice problemă care există în RM este cauzată practic de faptul că instituţiile de drept de stat nu acţionează cum trebuie. Aceşti experţi ar prinde şi ei curaj dacă ar şti că aceste instituţii de drept nu ar încerca să-i preseze. Ei sînt de acord să ne ajute, dar frica asta că cineva ar putea să-i preseze este un impediment. Dar ei oricum ne ajută. Deci, pentru o dezvoltare corectă a statului, este nevoie de rezolvat problema corupţiei. Pentru mine nici alegerile anticipate nu sînt atît de importante. Pentru că la moment trebuie de soluţionat o problemă – instituţiile de drept, şi asta va fi prima cărămidă care va începe să întoarcă statul în direcţia corectă.

Vitalie: Oricum, să desfăşori alegeri anticipate în condiţiile existente, nu aţi avea nicio şansă…

Liviu: Corect. Dar pentru alegeri anticipate însuşi CEC-ul trebuie reorganizat, ca insituţiile internaţionale să poată participa la aceste alegeri. Altfel, în contextul actual, alegerile vor fi falsificate la fel cum au fost falsificate şi pînă acum.

Vitalie: Aveţi vreo comunicare în teritoriu, dincolo de corturile de la Leova sau Teleneşti?

Liviu: Oamenii ne sună şi spun că „noi dorim să instalăm corturile la noi în primărie”, dar noi le explicăm că presiunea trebuie să fie în capitală, focalizată cumva pe Guvern, pe instituţiile centrale, pentru că de aici vor începe schimbările. Cei din suburbii vor înţelege în acest caz că trebuie să aplice legislaţia şi nu îşi vor permite să încalce legea. Pe de altă parte, mîine se organizează un protest la Ştefan Vodă. Cetăţenii din Ştefan Vodă s-au organizat. Ei vor să organizeze un protest ca lumea să audă, au fost invitaţi şi membrii Platformei, să discute, lumea să fie informată… Se ştie care este situaţia cu instituţiile mass media.

Inga: Şi membrii Platformei sau membrii Consiliului?

Liviu: Şi membrii Consiliului, pentru că vor pleca şi din partea veteranilor de război, şi din partea agricultorilor şi un reprezentant al pensionarilor va pleca acolo, ca să discute cu cetăţenii. Au şi ei cîteva propuneri pentru a face presiune. Dar aş vrea să-i las pe ei să le spună mîine [i.e. duminică 20/09/15], nu le divulg astăzi.

Vitalie: Din ceea ce citesc din presă, şi filtrez destul de mult, înţeleg că la momentul actual există o diviziune – normală, zic eu – de păreri în interiorul Platformei DA: o parte din Consiliu vor să meargă în direcţia formării unui partid, iar altă parte vrea să rămînă mişcare civică. În privinţa partidului cumva ne-am înţeles. Cît despre mişcarea civică, cum o vezi în jumătate de an, într-un an? Ce scopuri îşi va pune ea?

Liviu: În primul rînd, alături de instituţiile media independente din RM, vom verifica persoanele care sînt propuse pe linie de partid, astfel ca să nu admitem ca persoanele compromise să se implice în politică. Asta e principalul. Iar în cazul în care vom vedea eventuale abateri, este extrem de necesar ca această platformă să se menţină, ca lumea să ştie că aceştia vor veghea şi în caz de ceva se vor implica. Cetăţenii noştri au nevoie de cineva ca să-i organizeze. Vorbeam azi cu un jurnalist din Australia şi eu îi spuneam că dacă nu ar fi existat presă care denigrează protestele, sînt sigur că acum toată Moldova ar fi ieşit în piaţă contra acestei guvernări. Dar atît timp cît o anumită presă încearcă să denigreze protestul, oamenii nu sînt bine informaţi, noi încă nu avem acces în toate raioanele. Dar această platformă trebuie să crească.

Vitalie: Şi atunci cum comunicaţi, de exemplu, cu raioanele? Eu sînt de la ţară şi am fost la ţară zilele trecute şi ştiu ce se întîmplă acolo. Bunăoară, m-am uitat la Moldova 1 şi acolo e jale, TVR-ul nu are nimic de spus în această privinţă, mai era şi ORT-ul care, iarăşi, nu vi-i prieten în niciun fel. Avem un fel de captivitate mediatică. Pe de altă parte Jurnal FM nu se prinde peste tot, Jurnal TV la fel. Deci, cum comunicaţi cu oamenii?

Liviu: Unica instituţie media care încearcă să ne ajute este Jurnal TV, însă ei nu au acoperire naţională. În alte raioane sînt şi veteranii de război care sînt destul de răspîndiţi, care locuiesc în diverse raioane şi, prin intermediul lor, încercăm să discutăm cu celelalte raioane, să ţinem legătura. Pensionarii, la fel. Adică, prin intermediul entităţilor sociale care au aderat la Platformă, avem comunicare şi în raioane. În plus, există un număr de telefon, un fel de linie ferbinte a Platformei, prin care oamenii iau contact cu noi şi ne comunică din raioane, la care, în limita posibilităţilor, răspundem, încercăm să le explicăm care e situaţia, ce să le spună cetăţenilor acolo, cum să acţioneze. Rugăm fiecare persoană care aderă la mişcare, fie că este din Chişinău, sau din raioane, să discute. Le spunem: dacă eşti din Chişinău şi ai rude în sate, sună-le şi spune, de exemplu, ce s-a întîmplat duminică, ce protest a fost şi de ce a fost făcut, ca să înţeleagă că nu-i chiar aşa cum arată televiziunea.

Vitalie: Mai am două întrebări. Nu pot să nu observ că stăm aici cu faţa la Catedrală, cu o cruce deasupra mare-mare, cu clopotniţă şi tot aşa. Aveţi revendicări de genul: „Jos hoţii!”, iar pe un panou am văzut chiar mesajul „Nu fura!”. Biserica ar putea semna sub aceste revendicări. Care este relaţia voastră cu biserica? Aţi avut vreun contact? Am auzit că abia azi dimineaţă a venit aici un preot şi a făcut ceva. Dar la nivel de biserică oficială? Vreo biserică v-a oferit vreun mesaj de susţinere? M-am uitat pe site-ul Mitropoliei şi acolo nu-i nimic, dar măcar preoţii şi-au exprimat cumva atitudinea?

Liviu: În tête-à-tête unii preoţi ne susţin, dar la nivel de Mitropolie, noi ştim că şi această instituţie a ajuns să fie politizată. Eu nu ştiu dacă s-a realizat acel ordin de sus, dar ştiu că înainte de protestul din 13 septembrie, preoţii au primit ordin ca la slujba de duminică să spună oamenilor de a nu veni la protest. Nişte veterani au fost şi au vorbit cu cineva de la Mitropolie şi le-au explicat că nu e bine, din punct de vedere religios, să se facă politică în biserică. Sper că au oprit această propagandă în biserică.

Vitalie: Trebuie să o întreb şi pe bunica, pentru că ea merge mai des la biserică… Mai am o întrebare: mai există o instituţie care şi ea ar trebui să semneze suv toate revendicările voastre şi anume sindicatele. A venit vreun sindicalist aici? Noi ştim toată povestea cu sindicatele din Moldova. Au fost şi investigaţii, dintre care una de Cornelia Cozonac…

Liviu: Încă din primăvară se discută cu nişte reprezentanţi ai sindicatelor, dar ei sînt sceptici. Multe persoane se gîndesc aşa: dacă nu trece această mişcare, atunci ce voi face eu? Conducătorii sindicatelor, nu persoanele care au aderat la sindicate, nu vor să-şi piardă posturile şi din acest motiv sînt rezervaţi în declaraţiile lor în privinţa protestului.

————————————

Inga Grigoriu: Orășelul Libertății și Demnității are 4 cartiere. Am făcut această diviziune după ce orașul a crescut și ca să-l putem menține în vizor permanent. E foarte simplu să urmăriți aceste cartiere: pănă la cantină este primul cartier, de la cantină pînă la scenă este al doilea cartier, de la scenă pînă la cortul de presă e al treilea cartier, și de la cortul de presă mai încolo este al patrulea cartier.

Vitalie: Ce instituții are orășelul?

Inga: Instituțiile de aici sunt menținute de contribuabili, cum le zicem noi, adică cei care vin și fac donații – exact ca într-un stat. Avem punctul medical, avem un centru de presă și comunicare cu publicul, avem o cantină care e și ea întreținută de oameni simpli care aduc în piață mîncare pe care o gătesc acasă. Dintre insituțiile media e prezent postul de televiziune Jurnal.TV, Vocea Basarabiei dar și jurnaliști străini care vin, de obicei pentru cîteva zile, primesc un cort de la noi și stau în piață. De fapt orice mass-media e invitată aici. Ne străduim să menținem și corturi pentru cei care vin din străinătate – chiar azi seara așteptăm să se cazeze doi străini pentru că pe toți îi interesează ce se întîmplă aici în piață. Cetățenii străini își lasă datele, ca să știm cine se cazează în piață.

Vitalie: Ca să nu vă învinuiască cei de pe partea cealaltă de baricadă că niște cetățeni străini ar fi de fapt responsabilii și organizatorii protestului din piață?

Inga: Exact.

Vitalie: Eu trec destul de des prin Piața Marii Adunări Naționale. Impresia mea e că sunteți, fizic și mediatic, un fel de cetate asediată în interiorul orașului? Cum e să trăiești în această cetate asediată?

Inga: Pentru mine nu este atît de complicat pentru că, fiind un cetățean care nu a făcut pînă acum parte din sistemul politic, nu am nimic de ascuns ori ceva de care m-aș teme. De aia îmi e ușor. Nu mă las provocată, cetățenii mă cunosc ca fiind un om activ, atît pe mine cît și pe Liviu și pe alții din echipa noastră. Pentru noi misiunea e simplă: unu, să motivăm în continuare cetățenii așa cum am făcut-o pînă acum. Doi, să rămînem la fel de entuziaști cum am fost pînă acum. Trei, să se realizeze visul nostru, pentru că noi avem un vis. Tot ce vedeți pînă acum este și parte din visul nostru.
Pe de altă parte există destui jurnaliști care încearcă să caute tot felul de dedesubturi. Eu, Liviu, ca activiști civici am apărut recent pe scena politică și nu avem trecuturi care ar putea fi interogate. Alți lideri ai Platformei – Valentin Dolganiuc, Vasile Zgardan, Vasile Năstase – au trecut politic însă la ora actuală ei sunt oameni integri, sunt oameni pe care eu am o plăcere să-i ascult. De exemplu, pe domnul Stanislav Pavlovschi, fost avocat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și fost procuror, îl consider un mentor și de fiecare dată cînd am ocazia mă așez lîngă el, stau și îl ascult. Andrei Năstase este și el un om atît de temperamental, atît de extraordinar, atît de impresionant, atît de deosebit și neordinar și cîteodată neașteptat, însă în același timp este prea inimos, prea le ia pe toate la inimă. De asta noi ne străduim să fim alături de el să-l susținem pentru că atacurile care vin asupra lui sunt chiar nefondate.
S-a găsit un motiv neînsemnat (PZF: faptul de a fi avocatul fraților Victor și Viorel Țopa care au fost condamnați de justiția moldovenească) care însă a fost transformat într-un scandal la nivel de țară, astfel încît oamenii să uite de adevărații hoți care au furat miliardele, ce se întîmplă în sistemul nostru judiciar, de ce leul a devenit atît de slab, de ce oamenii pleacă peste hotare, de ce fiecare al treilea tînăr visează să părăsească țara, de ce cu 10 ani în urmă Moldova avea peste 4 milioane de locuitori iar acum nu avem nici măcar 3 milioane.

Vitalie: Vorbind despre liderii mișcării de protest, mi-ai anticipat o întrebare: Care e mecanismul de adoptare a deciziilor aici? Am văzut că, la un nivel, întreaga piață participă în diferite feluri la dezbateri. Totuși, la negocierile cu instituțiile statului am văzut o echipă relativ stabilă – Consiliul Pieței Marii Adunări Naționale. Știu cum a fost aleasă această echipă: numele membrilor ei au fost citite de pe scenă. Există vreun mecanism prin care unii oameni pot fi promovați sau dimpotrivă retrași din Consiliu?

Inga: Din Consiliu fac parte următoarele componente: Platforma Civică ”Demnitate și Adevăr” unde sunt 13 membri pe care îi puteți vedea la scenă, mai sunt apoi 3 activiști civici – eu, Liviu Vovc și Nicolae Josanu, fac parte și diferite segmente sociale precum Uniunea Tineretului, Uniunea Veteranilor din Afganistan și Transnistria, Fermierii, pensionarii, diverși oameni notorii, generali. Au fost propuși și dl. Constantin Cheianu și Maia Sandu. Consiliul se reunește zilnic, în fiecare dimineață, pentru ședințe, pentru a stabili un plan de acțiuni pentru această zi și un plan de acțiuni pentru viitorul apropiat. Consiliul s-a format aici în piață, el a fost votat aici în piață și el în piață lucrează.

Cu Inga stăm la cortul Donații, unde vin oameni din toate părțile și de toate vîrstele și donează bani. Voluntarul care o ajuta pe Inga a plecat undeva, așa că întrerupem interviul pentru a o lăsa pe Inga să înregistreze donațiile. Fiecare om care aduce bani își trece numele, locul de trai generic dar și semnează, ca să asigure o transparență a fondurilor pentru protest. Oamenii chiar sunt diferiți: femei, bărbați, tineri, în vîrstă. Unii își scriu cu mîndrie numele și adresa, alții, din contra, se străduie să fie precauți. Unii intră în vorbă – cum este un tip care pretinde că are niște informații de nu știu unde și care pare informat: cineva îi pomenește despre zvonul că unii lideri politici din Chișinău au pregătit avioane cu rezervoarele pline pentru a putea pleca în orice moment – tipul spune hotărît că aceasta este o legendă urbană vehiculată ori de cîte ori se întîmplă vreun protest în Moldova. Alții nu vorbesc aproape deloc – oferă donația, zic că sprijină protestul și după aia pleacă

Vitalie: Vorbeam despre Consiliu…

Inga: Consiliul, cum spuneam, se adună în fiecare zi. Dacă astăzi suntem în a zecea zi de protest non-stop, înseamnă că Consiliul s-a adunat de 10 ori pînă acum. Deoarece Consiliul a fost creat aici în Piață, el creează pe loc, tot în Piață, strategiile ulterioare.

Vitalie: Dacă ar fi să faceți, în acest moment, niște totaluri preliminare despre ceea ce ați obținut deja, care ar fi punctele cele mai importante? Îmi dau seama că e un proces dificil pentru o mișcare care se află încă în plină desfășurare…

Inga: Am obținut o presiune socială internă pe care o punem asupra guvernării. Presiunea internă e ceva care poate mobiliza, poate impune autoritățile să ia decizii în favoarea cetățenilor. Noi am obținut această mobilizare…Vin la noi foarte mulți agenți economici care trec prin proceduri de faliment, de sechestrare, care trec prin situații mai complicate în judecată – pentru că sistemul judiciar e într-adevăr capturat și fiecare judecător, fiecare procuror care este menținut acum în sistem are după sine anumite puncte negre, lacune sau alte dedesubturi care mențin această stare de captivitate. Ori poate lor le place să fie prizonieri. Ori s-au obișnuit să primească ordine. Sau poate nu doresc decît o bătrînețe asigurată și nu vor să-și creeze probleme. E și cazul președintelui Nicolae Timofti. Tot ce am înțeles noi de la el e că el are alte treburi, alte probleme și ce mai vrem și noi de la el? El dă ordine, medalii, scrie scrisori. Și de aceea am decis să-l trezim în fiecare dimineață. Chiar azi dimineața am făcut o asemenea deșteptare. Sper că l-am trezit, deși știm că nu vine la lucru mai devreme de 10…

Vitalie: Și pleacă de obicei nu mai tîrziu de 15.00.

Inga: Da, dar totuși el este garantul țării și al statului. El este și comandantul suprem al armatei. Duminică (PZF: pe 13 septembrie), un ofițer în rezervă a vorbit de pe scenă și el a spus că ofițerii activi din armata națională au colectat niște bani pe care i-au adus la protest. Asta ar însemna că armata este contra propriului comandant… Cea mai impresionantă realizare pînă acum este că noi ieri am fost primul subiect în agenda Națiunilor Unite. S-a solicitat de la actuala guvernare să ia urgent atitudine față de solicitările protestatarilor și cetățenilor Republicii Moldova în general. În plus, fiecare demnitar de rang înalt străin, ambasadorii acreditați aici cu care am vorbit în prima săptămînă – pentru că asta am făcut: Consiliul a delegat un grup de intermediere și reprezentare (GIR) – repet, toți ambasadorii au menționat că Republica Moldova este captivă. Capac la toate, ieri a ieșit interviul cu…

Vitalie: Cu tovarășul păpușar.. (PZF: e vorba de interviul lui Vlad Plahotniuc acordat portalului tribuna.md).

Inga: Da, cu tovarășul păpușar. Plahotniuc, așa cum a spus dl. Constantin Cheianu care a comentat interviul, și-a manifestat încă o dată autoritatea pe care o are asupra Republicii Moldova. Noi avem foarte multe așteptări. Ne așteptăm inclusiv și la critici sau calomnii. Și au fost deja destule însă cum vedeți am rezistat.

Avem un mic secret care de fapt nu este chiar secret: echipa. Noi ne ținem împreuna deja de la începutul anului.

Vitalie: Am citit mai multe lucruri despre sprijinul extern. Trebuie să vă spun că e impresionant – atît interesul pentru problemele Moldovei cît și înțelegerea că țara se găsește într-o situație extrem de complicată. În același timp, pe dimensiunea internă, protestul s-a ”închis” într-un fel, cel puțin geografic, deocamdată, în Piața Marii Adunări Naționale. Cum va ajunge protestul în alte zone ale orașului și în alte regiuni ale țării, de exemplu într-un sat oarecare dintr-un raion oarecare, de exemplu în satul Chișcăreni, raionul Sîngerei.

Inga: Foarte simplu. În fiecare zi vin oameni din diverse localități și întreabă: unde-i Leova? unde-i Cahul? unde-i Soroca? Și noi le arătăm. Pentru ce vin ei? Unu, să-i vadă pe ai lor. Doi, să-i înlocuiască. Trei, să mai afle noutăți. Patru, de la ei să se informeze de ce stau aici… Și voi știți că sursa cea mai eficientă formă de publicitate este radiobaba, adică din gură în gură.

Jurnal TV, unicul post care reflectă în mod obiectiv și corect informațiile, este cu noi. Jurnalul are o cameră ce filmează în regim practic non-stop, adică de la 6.00 la 22.00. Mai mult decît atît eu nu știu cum am putea fi mai transparenți – Jurnalul nu are nimic voalat, nu are al 25-lea cadru etc. Toată lumea poate auzi totul – disputele, concertele , mesajele pe care le primim din localități etc. Iată așa va fi lansat mesajul în continuare, adică prin intermediul oamenilor.

Vitalie: Personal fac parte din categoria susținătorilor protestului, dar sunt totuși un susținător decepționat. Sunt intelectual și poate acesta este eroarea mea – să ridic, pentru mine și pentru alții, ștacheta așteptărilor. Îmi amintesc că în luna mai Platforma DA a promis că va face o investigație alternativă și va prezenta un raport propriu asupra ”fraudei secolului”. Am salutat acea intenție și mă gîndeam că e un mod prin care Platforma DA, pe de o parte, face un fel de ”justiție” proprie iar pe de altă parte arată că protestul înseamnă mai mult decăt o reacție emoțională și că are un plan, dar și resursele intelectuale necesare pentru a realiza o alternativă social-politică în Moldova. Au trecut peste 3 luni din luna mai, și eu încă nu am văzut acel raport alternativ.
Mai mult, cînd am văzut lista de revendicări la mitingul din 6 septembrie, care conținea doar „Demisia! Demisia!”, am fost cu totul dezamăgit: să gîndești 3 luni de vară și să ieși cu Demisia tuturor ca soluții pentru toate, e cam prea puțin. Pentru că, în mintea mea, o alternativă politică trebuie să aibă și o viziune economică, și un program de revendicări și măsuri sociale etc.
Nu există nici un dubiu că situația în Moldova e foarte proastă și că actuala guvernare trebuie să fie trasă la răspundere în multe feluri. Eu însă mă simt prins într-un fel de ciocan și nicovală: pe de o parte, un regim care mă fură, deci pe care din principiu nu-l pot susține, iar pe de altă parte o mișcare ce nu mă convinge pentru că nu propune o viziune de schimbare suficient de convingătoare.

Care e alternativa pe care o propune Consiliul Marii Adunări Naționale? De fapt, ca să reformulez un pic întrebarea: Ce s-ar întîmpla dacă mîine toți liderii cărora le cereți demisia, și-ar depune-o: președintele statului, primul-ministru, președintele parlamentului etc?

Inga: Pentru moment Consiliul vrea să clarifice pentru sine chestiunea privind procurorul ”european” de la DNA care urmează să vină în Moldova și despre care s-a vorbit atît de mult în ultimele zile.

Eu personal îmi doresc un lucru, și o să-l lansez – poate prinde rădăcini. Pe mine m-a inspirat domnul Constantin Cheianu și eu o să mă duc și o să-l sîcîi la cap și o să-i zic: Creează acel partid despre care tu ai spus de pe scenă. Iată asta e ceea ce vreau eu mai departe.

Cît despre Consiliu, aceasta se vede ca un nucleu care va genera și va susține noua clasă politică sau noua ofertă politică. Pentru că noi nu vrem și nu putem să votăm pe altcineva. Dar dacă domnul Cheianu va deveni lider, închipuiți-vă cîți intelectuali îl vor urma! Eu altceva mai bun nu văd pentru moment. Eu chiar voi vorbi de pe scenă și voi ruga lumea să îl roage pe domnul Cheianu să fie liderul acestui partid.
Platforma DA nu va forma partid. Sunt acolo unii oameni care vor să facă politică. Știu că domnul Valentin Dolganiuc vrea să se întoarcă în politică. Pe de altă parte, alții precum Igor Boțan, Angela Aramă, Vasile Năstase, Vasile Zgărdan, Mariana Calughin, Cornelia Cozonac nu vor categoric să intre în politică. Și dacă dl. Cheianu va forma acest partid, noi o să-l ajutăm, o să-l încurajăm, o să-l impunem. El are în primul rînd notorietatea unui lider. Uități-vă cum îl aplaudă mulțimea. Nu aplaudă pe nimeni așa cum îl aplaudă pe Constantin Cheianu.

Vitalie: El e figura cea mai cunoscută, lumea îl vedea seară de seară.

Inga: El singur a spus: eu o să fac partid politic dacă nimeni nu vrea să facă. Asta e piatra mea de scăpare.

Vitalie: Deci un nou partid?

Inga: Da, sub egida domnului Constantin Cheianu. E bun planul meu?

Vitalie: Eu aș putea polemiza cu el…

Inga: Și evident aș vrea ca Maia Sandu să fie președintele țării.

Vitalie: Vorbind despre relația cu Maia Sandu, care e relația mișcării de protest cu Maia Sandu pentru că despre Maia se vorbește, dar ea nu apare pe scenă. Ea e cumva o figură mitologică acum. Pe de o parte ea scrie, pe facebook, mesaje foarte critice la adresa guvernării și în sprijinul mișcării de protest și a Orășelului Libertății și Demnității, mesaje care sunt citite de pe scenă. Și totuși, pe de altă parte, nimeni nu a văzut-o pe Maia Sandu pe scenă.

Inga: Știu că cîțiva membri ai platformei civice au relații de prietenie cu Maia Sandu. Ea a fost propusă în Consiliu de către cetățenii din piață. Din păcate însă Maia nu a venit cu nici un răspuns la apelul cetățenilor, adică nu la apelul unei persoane din Consiliu sau Platformă ci la apelul cetățenilor. Este o mare nedumerire pentru mine însă în același timp eu cred în profesionalismul ei. Eu cred că i-ar sta foarte bine ca președinte al țării.

Vitalie: Vă mulţumim pentru interviu!

 

Foto: Inga Grigoriu şi Liviu Vovc (între alţii). Sursa: Facebook.