[label shape=”” type=””] Victoria Apostol [/label]

Noi știm cum se numește acea categorie de doamne care unuia îi spune că-l iubește, iar pe de altă parte practică sex pe bani.

Oazu Nantoi, Jurnal TV, 14 iunie 2015

Oazu Nantoi a făcut afirmația de mai sus acum ceva timp în cadrul unei emisiuni la Jurnal TV, dorind în acest fel să ilustreze politica dusă de Autonomia Găgăuză care primește bani de la UE, însă se declară pro-Rusia.

Nantoi a dorit să critice în acest fel Găgăuzia și s-o blameze pentru un comportament calificat drept ipocrit, dar ce treabă au femeile cu politica Găgăuziei?

Cum s-a ajuns că dacă vrem să criticăm politica din R. Moldova, apelăm neapărat la comparații cu femei? În acest sens unii îi califică pe anumiţi politicienii drept curve (deseori am întâlnit pe facebook cum internauții îi numesc pe Filat și Plahotniuc „curve fățarnice”).

Nici eu nu sunt uneori de acord cu politica dusă de autoritățile locale din Găgăuzia, și deseori şi cu cea a politicienilor de la Chișinău, care e la fel de duală și ipocrită ca cea a Găgăuziei, dar pentru a-mi exprima această nemulțumire și critică eu nu apelez la comparații sexiste. Alții totuși o fac, iar acest fapt e deranjant.

E deranjant că formatorii de opinie din Moldova își permit să utilizeze nestingherit prejudecăți de tip sexist și judecăţi morale cu standarde duble. Iar ceea ce a făcut Oazu Nantoi nu e altceva decât o astfel de judecată morală, numită slut shaming.

Slut shaming e un concept ce descrie un act de blamare a femeilor pentru comportamentul sexual (și nu doar!) pe care îl au și care nu se încadrează în normele sociale. Adică, femeile sunt numite curve pentru felul în care se îmbracă, pentru dorințele și comportamentele lor sexuale, pentru sexul de ocazie, pentru avort, pentru flirt, pentru divorț, pentru rolul de amantă, pentru relaţiile cu mai mulți parteneri – într-un cuvânt pentru tot ce fac femeile și nu se încadrează în așteptările și tiparele societății (care de obicei se rezumă la faptul că femeile trebuie să fie supuse, pasive, să nu fie prea active sexual, să nu aibă dorințe și preferințe sexuale, să fie monogame, să fie acoperite, sexy, dar nu prea, doar atunci când vrea bărbatul etc.).

În acelaşi timp, bărbații nu sunt deloc blamaţi pentru același comportament sexual neacceptat de societate, ba din contra, bărbaților societatea le găseşte scuze: „așa sunt bărbații”, „un bărbat adevărat trebuie să aibă și o amantăetc. Mai mult decât atât, aceleaşi comportamente sunt deseori valorizate pozitiv în multe grupuri masculine („Eşti mujic!”).

Avem standarde duble de blamare pentru același tip de comportament. Femeile, dacă sunt amante sau au amanți, sunt curve, iar cînd un bărbat este amant sau are amante, nu el e de vină, ci femeia care s-a băgat la el, care e o curvă. Așa gândește o bună parte a societății din Moldova, dar și din lume.

Însă cel mai tragic este că la noi, în Est, o astfel de gândire e normalizată, e legitimată prin gura unor formatori de opinie ca Oazu Nantoi care ajunge la TV și face slut shaming și nimeni nu reacţionează, ba din contra primește aprobări de la colegii bărbați din platou (sic!).

Un caz similar l-a avut ca erou pe prezentatorul Jurnal TV, Dumitru Mișin, care, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din toamnă (2014), l-a întrebat pe Vasile Costiuc, președintele Partidului Democrația Acasă, ce zic cei de pe lista partidului despre Domnica Cemortan, care ar fi imorală pentru că a îndrăznit să fie amantă și cum de nu le e rușine lor și partidului să aibă o membră cu reputația pătată. Chiar așa? Însă acest Mișin, de exemplu, nu s-a deranjat să comenteze ”moralitatea” unui lider de partid, și anume Vlad Filat, care a avut amantă și și-a înșelat soția, a făcut chiar mai mult decât Domnica, care nu a înșelat pe nimeni.

Așadar, știind ce perle poate produce Mișin și cât de talentant e la slut shaming, nici nu m-am așteptat că va reacționa negativ la afirmațiile lui Nantoi. Și dacă în platoul televiziunii nu a reacționat nimeni, atunci m-am așteptat cumva că lumea din afara platoului, adică societatea civilă, instituțională și neinstituțională, femei și bărbați vor reacționa.

Parcă deja îmi și imaginam cum un val de public shaming (blam public) dă peste Nantoi ca reacții negative din partea publicului. Parcă deja vedeam un scenariu ca în Vest, adică aproape similar cu cel în care laureatul premiului Nobel Tim Hunt a fost dat chiar afară de la muncă (pe lângă blamul public!) pentru comentariile misogine față de femeile de știință. Zic aproape similar, deoarece nu mă așteptam ca Nantoi să fie dat afară de la locul de muncă (ar fi totuși de menționat că Oazu Nantoi activează la Institutul de Politici Publice, un fel de oază ”progresistă”!). Ar fi prea mult totuși pentru Est, pentru că aici încă nu am ajuns la un așa nivel de blamare a sexismului, dar măcar la ceva acte de blamare publică mă așteptam totuşi. Dar nu a fost să fie. Doar câteva femei au reacționat, iar reacțiile au fost exprimate pe facebook și în cercuri offline de prieteni/prietene.

Cauzele lipsei de reacții în masă sunt multiple, subiective și obiective. Însă una dintre aceste cauze e lipsa solidarității între/dintre femei, care e foarte acută în Republica Moldova. Femeile din Republica Moldova nu se asociază cu situația altor femei, nu se percep ca un grup ce are interese, suferințe, experiențe și scopuri comune. Din contra, ele mereu se află în competiție una cu alta și se percep ca rivale aproape în tot ce fac.

Iar când o femeie e numită curvă sau o categorie de femei sunt catalogate drept imorale și cu reputația pătată, atunci alte femei se grăbesc să se delimiteze de aceste femei și să arate cu degetul. Cazul Domnicăi Cemortan este cel mai elocvent exemplu în acest sens, când zeci de femei i-au sărit în cap numind-o curvă pentru viața ei de amantă. Pe mine mai puțin mă interesează cine e Domnica și viața ei privată, însă mă deranjează slut shaming-ul la care e supusă, mai ales din partea altor femei. Mă deranjează pentru că eu sunt femeie și într-o societate patriarhală cum e cea din Moldova eu pot să devin „curvă” în orice moment al vieții dacă ies din tiparele trasate de societate. Mai mult, eu devin obiect de comparație pentru Nantoi și alții care critică politica din Moldova prin comparații cu o femeie care nu s-a supus normelor patriarhale, cu o femeie care face exact ce face și un bărbat, doar că ea e curvă iar el e un fel de erou sau cel puţin bărbat sadea. Lipsa solidarității între/dintre femei are și ea cauzele sale. Una dintre acestea este interiorizarea gândirii patriarhale, așa cum am mai scris și într-un alt articol, aici pe Platzforma.

Femeile au fost educate de mici să se perceapă una pe alta ca rivale, iar relația dintre soacră și noră ilustrează perfect felul în care gândirea patriarhală își face efectul asupra femeilor de a se percepe ca rivale și de a concura, în loc de a fi solidare și empatice una fața de alta, pentru că vrei sau nu vrei ele au experiențe comune ca femei (atât experiențe biologice cum ar fi menstruația și nașterea, cât și experiențe sociale cum ar fi „pericolul” de a deveni „curve” dacă divorțează, de exemplu), care ar trebui să le apropie și să nu le îndepărteze. Solidaritatea nu înseamnă iubire sau dăruire de viață una față de alta, și nu înseamnă nici să mergi la shopping ca fetele, ci înseamnă să-ți pese de viața altor femei, să-ți pese de discriminarea la care sunt supuse alte femei, chiar dacă tu niciodată nu ai avut această experiență, să-ți pese de misoginia din societate, chiar dacă tu niciodată (lucru puţin probabil) nu ai avut parte de ea, să-ți pese de felul în care femeile sunt prezentate și percepute în societate, să-ți pese atunci când Nantoi face declarații sexiste la TV. Și să-ți pese de aceste lucruri indiferent de etnia, culoarea, orientarea sexuală, religia etc. a acelor femei care sunt supuse sexismului.

Nu știu când femeile din Moldova vor fi solidare unele cu alte și când un val de blamare publică, în primul rând, din partea femeilor va veni asupra lui Nantoi sau oricărei altei persoane (inclusiv femei) care face declarații sexiste. Însă, știu că solidaritatea se învață, nu mușcă și nu te face mai puțin feminină. Mai știu că femeile ar trebuie să conștientizeze că într-o societate patriarhală unde sexualitatea, dorințele și preferințele lor sunt controlate și limitate, nici una nu e scutită de slut shaming. Astăzi e „curvă” Domnica, mâine voi fi „curvă” eu, poimâine tu și tot așa, fiecare pe rând și toate împreună. De aceea e important să reacționăm de fiecare dată când femeile, în mod individual sau colectiv sunt blamate public drept curve, suka, bleadi și prostituate pentru că au îndrăznit „să le spună unora că-i iubesc, iar pe de altă parte să practice sex pe bani”, așa cum o fac și bărbații, deşi nu prea am auzit ca ei să fie blamați public drept curvari, suka, bleadi și prostituați.

Iar la final va las să reflectați asupra imaginii de mai jos. Acesta este un desen realizat în cadrul concursului Dialog Intercultural organizat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova care a fost expus public alături de alte desene realizate de alți elevi într-o expoziție, unde i-am și făcut poza. Pentru mine acest desen reflectă o realitate și anume lipsa de solidaritate între/dintre femei care începe să fie vizibilă încă de la o vârstă fragedă. La acea expoziție erau vreo 3 desene care reprezentau aceeași tematică, și anume un grup de femei exclud o altă femeie, în timp ce nu era niciun desen care să reprezinte un grup de bărbați ce exclud un alt bărbat.

expo