[label shape=”” type=””] Vlada Ciobanu [/label]

 

Prima parte a articolului poate fi citită aici.

Diagnosticul situaţiei actuale

În 2009, Moldova a fost pe locul 114 în clasamentul Indexului Libertății Presei. În perioada 2011-2012, ea a fost pe locul 53. Una dintre cele mai mari realizări ale noii guvernări a fost libertatea presei – Parlamentul a adoptat Legea cu privire la libertatea de exprimare, au fost făcute schimbări în politica editorială a postului public de televiziune; jurnaliștii de la instituții private şi non guvernamentale au încetat să mai fie intimidați și au avut acces la mai multe informații guvernamentale. În plus, au apărut două posturi de televiziune de știri (Jurnal și Publika) și patru posturi de radio noi (Crowther 2011, p. 371)

De la un an la altul, Republica Moldova pierde poziții în acest clasament, observându-se tot mai mult reflectarea tendențioasă a evenimentelor în presă. Informarea și discuțiile legate de două incidente au alertat organizațiile mass-media: primul a fost cazul Pădurea Domnească; și al doilea – scandalul legat de Banca de Economii. Acest lucru a făcut experții mass-media să declare că „mass-media nu este un câine de pază al democrației, dar a unor politicieni sau oameni de afaceri”. (Europa Libera, 2013) În plus, în aprilie 2012 canalului pro-comunist NIT TV i s-a retras licenţa, printr-o decizie a CCA, pe motiv că nu ar fi reflectat ştirile „în mod pluralist”, fapt care a stârnit criticile partidului de opoziţie şi unele semne de îngrijorare din partea unor ONG.

Dincolo de lipsa de tradiție a unei mass-media independente, Moldova a dat dovadă de deficiențe în cadrul său legal și în speţă în ccea ce priveşte monopolul și proprietarii instituţiilor media din zonele offshore.

S-a observat că cadrul legal privind funcționarea mass-media are nevoie de multe îmbunătățiri. Legea Presei este criticată pentru terminologia învechită și irelevanța în ceea ce priveşte asigurarea independenței mass-media. De mai mult timp organizațiile ce monitorizează mass-media au făcut presiuni pentru adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului, care ar asigura transparența în ceea ce priveşte proprietarii instituțiilor media. Codul actual are unele prevederi generale privind proprietatea mass-media și pluralism, dar aceste prevederi au fost considerate declarative și ineficiente și nu ar prevede mecanisme pentru a verifica respectarea acestei obligații. Unii politicieni sunt de părere că noul Cod al Audiovizualului, votat în prima lectură, va asigura transparența necesară, astfel încât oamenii să știe cine sunt proprietarii instituțiilor mass-media; totuși acesta nu prevede un mecansim clar de implementare și de control asupra înregistrării radiodifuzorilor moldoveni în zonele offshore.

Piața media: monopolul asupra publicităţii și proprietarii offshore

Moldova are două caracteristici importante: este o țară mică și este bilingvă. În ciuda acestor limite, în RM există 184 de ziare, 227 de reviste, 58 de posturi radio și 57 de posturi TV (Europe and Eurasia Media Sustenability Index 2013, p.196). Multe din aceste ediții sunt locale, altele sunt anuale sau neoficial închise, prin urmare există doar câțiva actori relevanți care ar lupta pentu atragerea publicităţii, a cărei profitabilitate este estimată de experții economici la 45-50 de milioane de dolari anual, cifră din care televiziunii îi revine aproximativ 20 de milioane. Din aceste 20 de milioane, „Casa Media” încasează aproximativ 70% (europalibera.org, 2012). Casa Media aparține omului de afaceri și politicianului Vlad Plahotniuc.

Privitor la ziare, unii experți susţin că piața este mică și aceasta nu dă semne de extindere, mai ales din cauza nivelului ridicat de sărăcie (Prohnitchi 2009, p. 6). Piața media mai este caracterizată de apariții și dispariții spontane ale publicațiilor, determinate în mare parte de ciclurile electorale și interesele sponsorilor (Caraus 2004, p. 336). Bilingvismul divizează piața și mai mult.

Ziarele, care sunt mai puțin costisitoare, ar putea încerca să fie independente. Dar și aici există o situaţie de monopol impusă de Poșta Moldovei, care deține dreptul exclusiv de distribuire a ziarelor; această instituție percepe cam 40% din costul unui ziar, iar prețurile cresc o dată sau de două ori pe an. Noua guvernare pro-europeană a promis să rezolve această situație, dar nimic nu s-a schimbat până acum, din câte spun spun jurnaliștii.

Pluralism fără libertate

Potrivit opiniei generale, mass-media este mai liberă acum decât a fost sub guvernarea Partidului comuniştilor: există mai puține amenințări asupra libertăţii de exprimare; monopolul statului asupra presei a slăbit, dacă nu a dispărut cu totul. Au apărut în schimb noi proprietari de presă care „fie se află aproape de cercurile guvernamentale, fie deţin chiar funcții importante în stat”; instituțiile publice (ministere, agenții) au adoptat coduri de conduită mai „europene”, inaugurând servicii de presă, dar care „sunt talentate de a ascunde informații de la jurnaliști”. Tehnicile de manipulare ale jurnaliștilor s-au perfecţionat şi ele. A apărut o situaţie evidentă de conflict de interese în cazul în care proprietarul a două televiziuni este şi șeful Comisiei parlamentare pentru mass-media; „auto-cenzura, care este tot mai evidentă, mai ales în rândul experților și al jurnaliștilor” și, în general, „noul pluralism este de fapt exploatarea mass-media subordonate mai multor carteluri politice.” [secvenţe din interviuri cu jurnalişti].

Există o mare diferență între libertatea de exprimare în presa scrisă și la televiziune. Fiind mai scumpă și mai populară în rândul publicului – televiziunea este urmărită zilnic de 81% din populație, în timp ce ziarele sunt citite zilnic de doar 9% (Barometrul de Opinie Publică 2013) –, televiziunea este supusă unei cenzuri mai stricte.

Piața media este dominată de trei personalități: Vladimir Plahotniuc, membru influent al Partidului Democrat, care deține cinci canale de televiziune cu acoperire națională; Chiril Lucinschi, care deține două canale de televiziune și Dan Lozovanu, care deține 7 radiodifuzori cu acoperire națională și regională.

Cadrul legal defectuos, piața mică și instabilă, lipsa unei tradiții de mass-media independente şi nepărtinitoare și a unor organizații care să promoveze puternic libertatea mass-media duce la patronaj politic. Acest patronaj nu a fost niciodată transparent: politicienii au cumpărat și au vândut televiziuni, au împărțit instituții media, fără ca acest lucru să fie cunoscut publicului larg. Este un tip de proprietate gen matrioşka: fondatorul sau proprietarul unei instituții media este o întreprindere comercială, care la rândul ei este fondată sau aparține unei alte întreprinderi comerciale (Costin, Andguladze 2012, p. 13).

Acest lanț de întreprinderi comerciale face dificilă aflarea adevăratului proprietar. Interesant este mai ales cazul Publika TV: la început acest post de televiziune a aparținut controversatului mogul media, Sorin Ovidiu Vântu, apoi canalul a fost cumpărat de Dumitru Țâra, fostul manager. Momentul cel mai controversat din istoria postului a fost publicarea numelui noului proprietar – Anatoli Zoșciuc, născut în Ucraina, de profesie tractorist, fost pompier, apoi manager al unei companii de telefonie mobile. Compania sa, care deține în proprietate şi Publika TV, face parte dintr- un lanț de alte companii din Noua Zeelandă, care nu au nicio legătură cu jurnalismul (Propriety profile 2013, pp. 2-3).

Constrângerile de piață și un sistem politic și economic instabil duc la o concentrare netransparentă a proprietății mass-media și, drept urmare, la reflectarea intereselor obscure ale proprietarilor. Există un anumit optimism în ceea ce privește dezvoltarea mass-media din Republica Moldova, dar și o dezamăgire legată de noua elită politică şi mai ales față de prestaţia jurnaliștilor. Entuziasmul moderat este motivat de lipsa unor intimidări evidente vizavi de piaţa media (cu excepţia cazului susmenţionat al închiderii postului NIT TV) și a unui guvern mai transparent şi mai deschis faţă de presă; pesimismul rămâne totuşi din cauza „acomodării” presei (şi totodată a opiniei publice) la interesele proprietarilor instituțiilor media.

Da, se poate spune că există pluralism în RM, numai că un soi de pluralism care în știința politică a luat denumirea de pluralism by default, fenomen în care competiția politică nu este rezultatul unei societăți civile viguroase şi instituționalizate sau a unei opoziții puternice, ci a unei elite fragmentate și polarizate, a unui stat slab, capturat de anumite forţe economice, care nu reușește să impună un „monopol legitim” în sfera politicului (Way 2003, p. 463).

Doar puțin se mai scrie despre oligarhizarea economiei și, totodată, a pieţei mass-media. Capturarea presei este un termen care ar reflecta, într-o anumită măsură, situația din Republica Moldova. O presă capturată apare atunci când instituțiile media nu pot „ manifesta o voință autonomă în exercitarea funcției lor principale, în special aceea de a informa oamenii, ci persistă într-o stare intermediară, în care diferite grupuri de interese, nu doar guvernul, le utilizează în beneficiul unor scopuri private. ” (Mungiu-Pippidi 2008, p. 92)

În urma unei analize care a cuprins istoria presei locale, tradiția presei, cadrul legal, un efort de monitorizare a pieței mass-media, precum și analiza rapoartelor făcute de organizațiile mass-media și a interviurilor cu jurnaliști și experți media, putem spune că în Republica Moldova există un pluralism fără libertate, ceea ce presupune o lipsă a unor constrângeri puternice din partea statului în domeniul mass-media, garantarea libertății de exprimare și a fondării instituțiilor media. Totuşi, constrângerile venite din partea pieţei și a unui sistem politic și economic instabil duc la o concentrare netransparentă a proprietății mass-media și, drept urmare, reflectă interesele deseori obscure ale proprietarilor.

Pluralismul fără libertate conduce la o prezentare și la o interpretare tendențioasă a evenimentelor din societate. Din păcate, procesul concentrării instituțiilor mass-media devine tot mai vizibil, mai ales odată cu plecarea echipei ziarului Adevărul. Iar televiziunile nici măcar nu își mai ascund partizanatul, aflându-se cumva în aceeaşi zonă de interes a unor instanţe private. În perioada campaniei electorale nu ne putem aștepta la modificări efective în Codul Audiovizualului şi cu atât mai puţin la o executare corectă a lui.

În situația actuală, mass-media este dominată de un număr mic de persoane (şi tot mai mult de una singură), care capturează treptat instituțiile media; populația continuă să aibă încredere în mass-media; mecanismele legislative sunt ineficiente, iar societatea civilă este mult prea slabă pentru a sensibiliza populația și a face presiune pentru instituirea unui mecanism legislativ corect.

 

Bibliografie (partea 2)

Botnaru, V., Gotisan, I., 2012. ‘Advertising market in Moldova estimated at USD 50 million’ Radio Free Europe. [online] 18 September. Available at: http://www.europalibera.org/content/article/24712445.html

Caraus, T., 2004. Media Ownership and Its Impact on Media Independence and Pluralism. [online] Peace Institute: Ljubljana. Available through: http://www2.mirovni-institut.si/media_ownership/pdf/moldova.pdf [Accesed 24.08.2013]

Costin, D., Andguladze, M., 2012. Transparency of media ownership in the Republic of Moldova. Center for Independent Journalism: Chisinau

Crowther, W., 2011. Moldova. Available at: http://www.freedomhouse.org/sites/default/files/inline_images/NIT-2011-Moldova.pdf [Accessed 2.09.2013]

Grejdeanu, T., 2013 ‘Freedom of press in the Republic of Moldova’ Radio Free Europe [online] 3 May. Available at: http://www.europalibera.org/content/article/24976312.html

Mungiu-Pippidi, A., 2008. How Media and Politics Shape Each Other in the New Europe. In Jakubowicz, K., Sükösd, M. Finding the Right Place on the Map Central and Eastern European Media Change in a Global Perspective. IntellectBooks, TheMill, ParnallRoad, Fishponds: Bristol

Propriety profile: Publika, 2013. The Association of Independent Press: Chisinau. Available through: http://api.md/files/profilpublika.pdf [Accessed 21.07.2013]

Way, L., 2003. Weak States and Pluralism: The Case of Moldova. East European Politics and Societies. [online] Vol. 17 (No. 454) Available through: http://eep.sagepub.com/cgi/content/abstract/17/3/454 [Accessed 25.08.2013]

 

Sursă imagine de fundal: yupi.md.