RECENTE REVISTA PZF

Revista de duminică. (Nr. 26)

ARTICOLE.

Campionatul Mondial de Fotbal.
Simon Critchley  despre fotbal ca și continuare a războiului cu alte mijloace.  „The World Cup is a spectacle in the strictly Situationist sense. It is a shiny display of teams, tribes and nations in symbolic, indeed rather atavistic, national combat adorned with multiple layers of commodification, sponsorship and the seemingly infinite commercialization — among the official FIFA sponsors are Coca Cola, Budweiser and McDonalds. The World Cup is an image of our age at its worst and most gaudy. But it is also something more, something bound up with difficult and recalcitrant questions of conflict, memory, history, place, social class, masculinity, violence, national identity, tribe and group. (…)  Reflecting on the ‘hand of God’ incident and victory over England in 1986, Maradona said, “It was as if we had beaten a country, not just a football team… Although we had said before the game that football had nothing to do with the Malvinas war, we knew they had killed a lot of Argentine boys there, killed them like little birds. And this was revenge. Football is the continuation of war by other means.”

Florin Poenaru face o listă de lucruri ”de urmărit” în Brazilia (chiar dacă nu vă place fotbalul): militarizarea spațiului urban, FIFA, infrastructura, arta de stradă protestatară și echipele europene. ”Paradoxul e că nici pe cei neinteresați de fotbal, acest campionat mondial nu-i poate lăsa chiar indiferenți. Este cel mai politic campionat mondial de fotbal de la cel din Argentina 1978. Dimensiunea socială și politică care dublează Cupa Mondială din Brazilia 2014 este atât de pregnantă, încât pare că aceasta a reușit să eclipseze deja fotbalul ca atare. În ziua deschiderii sunt mai multe articole despre grevele muncitorilor, despre traficul paralizat, despre numărul și dispunerea trupelor de securitate și despre planurile de protest din zilele următoare, decât despre formula de start a Braziliei. Și pe bună dreptate: problemele sociale ce au prefigurat și însoțit organizarea acestui mondial au fost deja amplu documentate, chiar dacă acestea rămân totuși abstracte pentru cei care nu sunt direct implicați. Cheltuielile exorbitante, cazurile de corupție, suspendarea temporară a suzeranității statului în favoarea legilor corporate impuse de FIFA au fost însoțite de represiunea brutală a protestelor și de declanșarea terorii împotriva locuitorilor săraci din favele. Familii întregi au fost aruncate în stradă pentru a face loc la stadione, hoteluri și locuri de distracție pentru turiști. Opozanții au fost bătuți și arestați. Zeci de muncitori în construcții au murit din cauza condițiilor proaste de lucru.”

Igor Boțan explică, într-o intervenție la Europa Liberă, ruptura din Partidul Comuniștilor: ”Cu certitudine, Voronin nu cochetează. Cu certitudine, Voronin este pentru Uniunea Vamală. Numai că, spre deosebire de Mark Tkaciuk, Voronin este totuşi politician. Voronin înţelege că nu are nevoie de o victorie cu orice preţ, pentru că se întreabă ce să facă cu o eventuală victorie absolută la alegerile din toamnă, în situaţia când în regiune avem conflictul ruso-ucrainean. Republica Moldova nu va putea să adere la Uniunea Vamală, neluând în calcul factorul ucrainean, iar Ucraina şi Rusia au devenit inamici şi probabil că această stare în relaţiile bilaterale e de lungă durată. De aceea Voronin, ca un politician, înţelege că nu are nevoie de o victorie cu orice preţ, vrea să câştige alegerile, dar nu vrea să-şi taie punţile în eventualele relaţii cu Uniunea Europeană, lucru pe care îl doreşte Mark Tkaciuk, pe care l-a exprimat foarte clar în cadrul briefingului, anunţând că în caz de victorie va organiza imediat un referendum privind aderarea la Uniunea Vamală. Deci, niciun fel de compromis cu Uniunea Europeană şi Acordul de Asociere va fi imediat denunţat.”

Un infografic făcut de Budget Stories arată că ”în  perioada 2010-2014 au fost ocupate ilegal circa 300 de hectare de terenuri municipale, iar bugetul municipal a suferit pierderi de cel puțin 500 milioane de lei în urma ocupării abuzive a terenurilor.”

Un interviu cu Tatiana Fiodorova, artist moldovean, cu ocazia unei expoziții dedicată tatălui ei, artist și fotograf: ”For me this project had more of a research focus. I never really related to the legacy of the Soviet past before this project. It has only been over the last two or three years that I have connected my artistic works to this by-gone era, which I remember from my early childhood. Also, I was not only interested in the photographic archive of my father, but in general, in the creative legacy of Soviet unknown artists, my father among them. I think there were many artists such as my father – they were unsuccessful and unrecognized at the time, and many of them stayed in the shadows and remained obscure. I have also tried to put myself in his shoes. As an artist, I often ask myself, what would I have been able to do during Soviet times, which kind of artist would I have been? My father did not have a solo exhibition during his entire lifetime. This was despite the fact that, according to my mother he came back from work and spent entire evenings drawing and painting. What compelled him to do it? It seemed as if his works were not necessary to anyone outside our family, even though he dedicated almost his entire life to creativity, design, photography and painting. This completely astounded me. Today things are different. Even if you are a student at an art institution, you can show your work, develop creatively….In my opinion being a creative person during Soviet times was an almost heroic gesture. In general, all the artifacts left behind by my father helped me to better understand and appreciate what it meant to be an artist back them, something which I had only known about from school. I don’t hold any nostalgia for this past, I just have many questions. Who was my father? Why did he end up like he did?”

Scriitoarea Iulia Latînina explică de ce nu mai citește în limba rusă: ”И так далее и тому подобное. То есть вы понимаете, о чем я? Это книги о глобальном мире. Это книги о таких местах в мире, о которых раньше европеец в общем-то не знал, что они существуют, и о проблемах, о которых он не подозревал. А когда я захожу в российский книжный магазин, я вижу четыреста тридцать пять разновидностей дерьма на тему: «Почему Россия самая великая», а вокруг нее пиндосы, чурки и гейропа всякая. И — про экстрасенсов с гадалками.Я обнаружила, что я перестала читать на русском. Потому, что если 20 лет назад русский мир был шире и глобальнее англоязычного, то сейчас ровно наоборот. За последние 10 лет, если говорить не о художественных книгах, я читала только четырех авторов мирового уровня. Это Виктор Суворов и Марк Солонин, но они пишут о Второй мировой, о Сталине. И я еще читала замечательную книжку Виктора Дольника «Человек — непослушное дитя биосферы» и прекрасные книги биолога Александра Маркова, которые на английском были бы бестселлером «Нью-Йорк таймс».Всё. (…) И культурное влияние России — на те же бывшие советские республики — может существовать, только если есть чему влиять. Если есть книги, которые жители этих республик могут прочесть только на русском. Я до сих пор помню, как мой литовский знакомый, известный журналист Рамунас Богданас стал объяснять мне историю Вильнюса и с придыханием открыл истертую, зачитанную до дыр статью Вяч. Вс. Иванова и В.Н. Топорова из сборника по семиотике, посвященную балтийской мифологии и вильнюсской топонимике. Вот ради таких статей — будут знать русский язык, а ради семисот восьмидесяти трех книг, посвященных тезису о том, что мы этих клятых прибалтов освободили от нацизма, а они называют нас оккупантами, — никто русский знать не будет.”

Un interviu cu psihoterapeuta Andreea Chitu despre situația femeilor în societatea românească: ” Care sunt cele mai frecvente motive de culpabilizare pentru o femeie, azi? A.C.: Sunt perene si comune. Tin de raportarea la morala crestina, la valorile si modelele social-educative acceptate: adulter, avort, parteneriate cu barbati care nu apartin aceluiasi statut, parasirea familiei (maxim de culpabilitate daca exista si copii), maternaj neasumat. Multi soti nu inteleg si nu accepta depresia post-partum a partenerelor lor, considerandu-le ifose sau orgolii neintemeiate, facand apel la imagini idealizate, dar promovate prin media, ale maternitatii.”

Charles King, autor al cîtorva cărți despre Moldova și Estul Europei, scrie despre conflictele înghețate din spațiul post-sovietic: ”What you see in eastern Ukraine is a kind of model of Russia’s relationship with what used to be called the „near abroad,” which developed in the early 1990s. That was a time when Russia and the other post-Soviet states were still working out what these new borders, which suddenly became international frontiers, were going to look like. And in some instances, for reasons that initially had little to do with Russia itself, a whole series of conflicts arose over the the stability of those boundaries: in Moldova, in the Transnistria region; in Abkhazia and South Ossetia, [which were part of] Georgia; and in Nagorno Karabakh, [which was part of Azerbaijan]. Some of those had some connections to Russia. There was a major Soviet army that was in Transnistria at the time that found itself dislocated there. As violence became the order of the day, these states—that is, the recognized states—found themselves squeezed between secessionists and the interests of the Russian Federation. And, in most instances, those secessionists managed to win the wars of Soviet succession with some kind of covert or overt Russian assistance. What followed is essentially how these „frozen conflicts” were created; that is, de facto states that nobody, or very few people, recognize as independent. The danger [today] is that the longer things go on in southeastern Ukraine with no clear military victory on the Ukrainian side, you are going to continue to see these local entities creating their own governing structures.”

Un articol de Florin Poenaru, despre existenţa (sau nu) a unei extreme drepte în România. Reflecţii valabile pe deplin şi pentru R. Moldova: „Lectura ultimului text al lui Călin Cotoi, Stânga, dreapta și dughiniștii români, mi-a provocat câteva nedumeriri. Călin pornește de la constatarea că nu există fenomene de extremă dreapta în România comparabile nici cu cele din nordul și vestul Europei (care au făcut scoruri notabile la recentele alegeri parlamentare), nici cu cele din est și sud (precum în Bulgaria, Grecia sau Ungaria). Explicația sa pentru acest fenomen este dublă. Pe de o parte, valurile de emigrație autohtonă din ultimii 10 ani au făcut ca românii să fie mai degrabă obiect al discursului extremei drepte decât promotor al acestuia, nevoile emigrației fiind înclinate spre forme de protecție istoric asociate cu stânga. Pe de altă parte, modul de funcționare a partidelor românești contribuie la imposibilitatea articulării unor forțe de extremă dreapta. PSD-ul, fiind un partid monopolist și conservator reușește captarea unor voturi ce în mod normal ar fi destinate extremei drepte. […] în loc să ne întrebăm de ce nu există extremă dreapta în România, ar trebui să observăm că aceasta este de fapt reprezentată și încorporată de politiceni foarte mainstream. Este, cum ar veni, constitutivă puterii politice și de stat. Să ne amintim că prin vocea președintelui Băsescu mareșalul Antonescu a fost slăvit drept mare erou național. La fel, tot prin vocea președintelui, săracii, romii, străinii și femeile au avut parte în mod frecvent de tratamente ce sunt specifice extremei drepte.”

Un punct de vedere, de Oleg Krasnov pe ava.md, de o subiectivitate asumată, despre revistele de limbă rusă din R. Moldova: „Список кишинёвских журналов сегодня звучит как мартиролог. Старые журналы лет через сто станут памятником эпохи, а сейчас это документальное свидетельство подвижничества, благородных порывов и безумных попыток с негодными средствами. Другого пути нет – прежде чем оформится журнальная среда, возникнет слой авторов, способных писать для журналов, и главное – появится достаточный круг любителей такого рода чтения – мы будем наблюдать безуспешные попытки.”

Un comentariu foarte pertinent despre „femeile tunse” din Franţa de după război, de Lupul sur: „Zeci de mii de franțuzoaice au fost umilite public imediat după război, iar discriminarea lor și a copiilor care aveau tați nemți a durat până prin anii 60.// Nu invidia a fost motorul acestor represalii, printre femeile hărțuite unele erau frumoase, altele – mai puțin. Dar erau toate o țintă ușoară. O categorie care putea fi pedepsită fără ca nimeni să se revolte. Una care ar fi suportat, ar fi tăcut, ar fi plecat capul de rușine. Francezii au colaborat toți cu nemții, pentru că ocupația a durat ceva vreme, și tot acest timp comerțul, serviciile, localurile care vindeau băutură, n-au stat închise. Fiecare francez făcea afaceri cu neamțul, îi vindea băutură, în cerea servicii, îi oferea informații. Și toți acești francezi, după plecarea nemților, s-au simțit că ar fi niște trădători și niște curve, și de aceea au luat de jos câte o prăjină și au strigat: Haideți să batem curvele!”

Un dialog interesant în Gazeta de Artă Politică, între Bogdan Lepădadu, jurnalist (şi martor) şi David Schwartz despre prima „mineriadă” din 13-15 iunie, la Bucureşti: „În perioada 13-15 iunie se împlinesc 24 de ani de la evenimentele violente din 1990 cunoscute sub numele de „mineriadă”. În zilele respective, poliția, secondată de mineri și muncitori, dar și de cadre ale serviciilor de securitate, a comis o serie de acte violente și represive împotriva cetățenilor Bucureștiului, folosind ca pretext reprimarea protestelor anti-FSN din Piața Universității. Țintele predilecte ale violențelor, instrumentate de poliție și serviciile secrete, au fost studenții (văzuți ca principali opozanți ai regimului Iliescu) și grupuri de romi din centru și din cartierele mărginașe (Rahova, Ferentari, Colentina). Au fost de asemenea atacate la întâmplare foarte multe persoane, strict pe criterii de apariție fizică (barbă, păr lung, ochelari etc.). Unul dintre cele mai violente episoade a fost închiderea, complet ilegală, fără mandat de arestare, a peste 1000 de persoane (femei, bărbați, inclusiv minori) în unitățile militare din Băneasa și Măgurele. Acolo au continuat o serie de violențe – bătăi, torturi și violuri – unele persoane nefiind eliberate decât după câteva luni. În ciuda dinamicii foarte complicate a evenimentelor și a structurilor de putere organizatoare, mass-media și mediul intelectual au rezumat violențele din zilele respective la un atac al „minerilor din Valea Jiului”, etichetați ca retrograzi și, desigur, neo-comuniști, asupra elitei intelectuale, pro-occidentale.”

Despre un aspect mai puţin cunoscut (pentru că, probabil, considerat irelevant de către elite post-decembriste) al „mineriadei” din iunie 1990: „Poveştile neştiute ale Mineriadei din 1990. Descinderea minerilor în cartierele de ţigani din Bucureşti”, de Mihai Voinea, în Adevărul: „În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, ortacii lui Miron Cozma ajungeau în Bucureşti şi puneau stăpânire pe oraş. Despre ororile lor s-au scris sute de pagini, dar în afară  de curăţarea Pieţei Universităţii şi de bătăile crunte administrate tuturor celor care aveau înfăţişare de intelectuali, minerii au mai avut şi alte activităţi. După ce au rezolvat problema golanilor cu plete şi cu barbă şi au vandalizat sediile partidelor de Opoziţie, ortacii au pătruns în cartierele mărginaşe ale Bucureştiului, făcând ravagii printre ţigani.”

O continuare a reportajului despre logodnica lui Bruce Lee, regele „imperiului” subteran al nedreptăţiţilor vechiului şi actualului sistem, de Radu Ciorniciuc, pe casajurnalistului.ro: „Am fost la înmormântarea Cătălinei ca să aflu mai multe despre viața ei. I-am cunoscut familia care a renegat-o, i-am revăzut pe aurolacii lângă care s-a distrus și-am petrecut-o pe ultimul drum, până la cimitir. Asta e povestea Cătălinei Anghel, fata de 18 ani care a murit înainte să trăiască”.

 

CĂRȚI.

Immanuel Wallersten. Pentru a înțelege lumea. O introducere în analiza sistemelor-lume. Traducere de Ovidiu Țichindeleanu. Editura IDEA, 2013. Unul dintre gînditorii cei mai originali ai lumii contemporane, Immanuel Wallerstein, a intrat sporadic și fragmentar în limba română: cîteva volume și articole. În plus, traducerile, făcute fiind de edituri și autori diferiți, s-au îngrijit prea puțin de construcția unei tradiții de traducere a termenilor wallerstein-ineni. Această traducere are două merite: pe de o parte ea oferă cititorului vorbitor de română setul minim și compact de instrumente al analizei sistemelor-lume. Pe de altă parte, traducerea prezintă un inventar unic de traducere în română a termenilor de bază a lui Wallerstein.

Ioana Mălău (Coord.).  Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est. Cartier, 2014.
Cartea Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est se naşte astăzi ca urmare a dialogului dintre specialiştii din acest domeniu din Europa de Est, fiind cea mai amplă producţie editorială a festivalului de până acum. Asumându-şi vocaţia de a lăsa prin această carte mărturia scrisă a schimbărilor, a conflictelor şi a inovaţiilor apărute în acest domeniu în ultimii 20 de ani, dar şi a emoţiilor pieritoare şi a însemnătăţii spectacolelor produse în acest spaţiu cultural, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu propune, în cea mai tulbure regiune a lumii în momentul actual, o întâlnire al cărei scop principal este acela să ne cunoaştem! De-a lungul timpului, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Republica Moldova, Polonia, Rusia, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Ungaria au adus la Sibiu pe unii dintre cei mai importanţi artişti şi specialişti în artele spectacolului, iar astăzi propunem o evaluare teoretică a realităţii noilor practici performative din această regiune.” (prezentarea cărții pe site-ul editurii).

Valentin Guțu, Dicţionar al greşelilor de limbă. Cartier, 2014. ”Adevărată instituţie în lumea literelor, Valentin Guţu şi-a pus de mii de ori semnătura pe cărţile altora, în calitate de redactor-stilizator, şi nu a apucat să scoată, până de curând, decât un mic Dicţionar al greşelilor de limbă, Arc, 1998 (adevărat, în mai multe ediţii de-atunci încoace), dar care-l anunţa pe actualul Mare Dicţionar, vai! predestinat să se bucure de succes într-o ţară ca a noastră! Cum însă omul e şi un fin observator, mi-ar fi plăcut să-i văd şi prozele scurte adunate într-un volum (nu pot să nu mă întreb, puţin maliţios, câţi dintre scriitorii noştri cu patalama la mână i-ar fi putut fi redactori de carte – mă tem că număraţi pe degetele unei singure mâini!); la fel, m-aş bucura să-l ştiu ancorat cu o rubrică de cultivare a limbii într-o revistă de anvergură, să zicem în aceeaşi – mult prea generoasă cu unii şi aceiaşi! – România literară. ” (Emilian Galaicu-Păun la Europa Liberă).

 

FILME.

Am privit ieri Philomena, film realizat de Stephen Frears, în baza cărţii The Lost Child of Philomena Lee  de jurnalistul Martin Sixsmith. Filmul a cîştigat mai multe premii pestigioase (festivalul de film de la Veneţia) şi nominalizat la altele (Oscar). Filmul este notabil mai puţin pentru virtuţile sale intrinseci, ca film (regia şi jocul actorilor le găsesc mai degrabă medii), ci pentru subiectul pe care îl abordează, subiectul filmului fiind elaborat în baza unui caz real, după cum se anunţă în film. Filmul povesteşte un caz din atîtea altele de pe lista faptelor reprobabile săvîrşite de Biserica catolică, sau de reprezentanţii ei, asupra unor oameni nevinovaţi, în numele unei moralităţi contradictorii în fond cu învăţămintele creştine însele. Este vorba de un pensionat catolic (cum au existat multe) în care, în Irlanda anilor 1950, dar şi evident înainte, erau date cu forţa la rugămintea părinţilor, fetele care erau gravide din relaţii sexuale premaritale. Copilul se năştea în pensionat, iar la o vîrstă de 3 ani, era dat pentru adopţie unor familii de americani în schimbul unei sume de 1000 lire sterline. Filmul ne informează în epilog că mii de copii irlandezi au fost vînduţi în SUA pe această cale. Tinerele mame erau între timp exploatate la diverse munci neremunerate (spălat etc.). Povestea filmului este despre o femeie, Philomena, ajunsă la bătrîneţe şi care îşi caută fiul său cu ajutorul unui jurnalist (Martin Sixmith), dar fără niciun suport din partea pensionatului catolic. Fiul ei se adevereşte a fi fost o mare figură în lumea politică (consilier al preşedintelui Bush tatăl), dar este gay şi a murit cîţiva ani în urma acţiunii, de SIDA (o ironie la morala creştină). Căutarea îi readuce, pe Philomena şi pe jurnalist, la pensionatul cu pricina. Filmul sfîrşeşte cu o reflecţie despre iertare, un act creştin prin excelenţă, pe care Philomena este gata să-l ofere pensionatului pentru claustrare, exploatare şi trafic de copii. Dar, este oare posibilă o iertare, fără să existe o cerere în acest sens, ne întrebăm în continuarea reflecţiei lui Jankélevitch (asupra vinovăţiei nemţilor pentru schoah)? (PN)

 

IMAGINI.

sursa.

sursa.

sursa.

 

Imagine de fundal: București, 13-15 iunie 1990. Sursa: Agerpres (apud GAP).

 

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu