ARTICOLE.
Alegerile Europene.
Timothy Garton Ash scrie, în The Guardian, că alegerile din parlamentul european au arătat mai ales că cetățenii țărilor membre sunt nemulțumiți de modul în care funcționează uniunea și fiecare țară a fost nemulțumită în felul său: „So what were Europeans telling their leaders? The general message was perfectly summed up by the cartoonist Chappatte, who drew a group of protesters holding up a placard shouting „Unhappy” – and one of their number shouting through a megaphone into the ballot box. There are 28 member states and 28 varieties of Unhappy. Some of the successful protest parties really are on the far-right: in Hungary, for example, Jobbik got three seats and more than 14% of the vote. Most, like Britain’s victorious Ukip, draw voters from right and left, feeding on sentiments such as „we want our country back” and „too many foreigners, too few jobs”. But in Greece, the big protest vote went to the leftwing, anti-austerity Syriza.”
Pentru Courrrier International, absenteismul e marele cîștigător al alegerilor: ”Si la victoire des partis eurosceptiques est très certainement l’élément le plus marquant des élections européennes, l’abstention est aussi une de ses caractéristiques principales. Mais le taux de participation, s’il reste globalement faible, diffère d’un côté à l’autre de l’Europe.”
Blogul Alo…Bebe (Diana Guja) a inițiat o serie de postări-istorii pe tema violenței domestice.
Artistul român Dan Perjovschi a fost la Chișinău săptămîna trecută la invitația Asociației Tinerilor Artiști ”Oberliht”, unde a organizat, împreună cu Vadim Tziganasj un atelier de stencil.
Expert-Grup și Programul Buna Guvernare al Fundației Soros-Moldova au realizat un studiu al ”modului în care bugetul mun. Chișinău este format, gestionat și modul în care este asigurată transparența bugetară. Studiul a consemnat lacune în trei domenii speciale – (1) utilizarea patrimoniului public prin darea în locațiune și arendă, (2) privatizarea și (3) achizițiile publice. ”
Un interviu, pe snob.ru, cu proaspătul președinte ales al Ucrainei, Petr Poroșenko: ” Майдан — не война востока с западом. Это противостояние народа и власти, и основным движущим фактором является фактор «достали»: достали коррупцией, несправедливостью, невозможностью себя защищать.”
Un punct de vedere memorialistic de Robert Robertson, jurnalist estonian, despre sistemul sovietic de medicină şi cel post-sovietic bazat pe asigurări: „Итак, был ли советский человек свободен или нет? Если степень свободы измерять возможностями выехать за границу, то, вероятно, нет. Если же измерять другими параметрами, то – был. Я в этом уверен. И главной его свободой была свобода от страха: он не боялся потерять работу, он не боялся потерять жилье. Он не боялся потерять социальный статус. Он не боялся остаться без медицинской помощи.”
Vasile Ernu despre grupul de atitudine „Uniţi Salvăm” vizavi de alegerile europarlamentare în România: „Grupul nu a fost decis şi unitar în ce priveşte relaţia cu votul: unii au pledat pentru absenţă, alţii pentru votul alb, alţii chiar au mers la vot. Însă toţi au susţinut un număr clar de cerinţe adresate clasei politice. Mai puţin i-a unit tactica şi strategia, cît conţinutul mesajului. Rezultatul: s-a discutat mult despre acest protest şi au reuşit să aducă în spaţiul public poate singura dezbatere reală politică din perioada alegerilor europarlamentare. Acest fapt e foarte important: scoaterea politicului din mediul „tehnocrat” şi simulacrul televiziunilor şi aducerea lui în stradă. Să nu uitam că tot ei au reuşit şi au dovedit că în doar cîţiva ani au putut să schimbe total percepţia legată de o problemă majoră precum Roşia Montană, luptînd cu o multinaţională puternică, pe care au susţinut-o tot establismentul şi toţi cei care acum îi denigrează.”
Un interviu cu Andrei Deviatkov, expert rus în chestiunea conflictului îngheţat transnistrean, la Radio Europa Liberă: „(…) cel mai realist scenariu mi se pare cel de „cipriotizare” a conflictului. Este ceva ce nu-şi doresc cele mai multe forţe politice din UE, pentru că aceasta ar însemna divizarea Europei, eşecul încercării de a atrage Rusia în dialog şi, de asemenea, va lăsa în vigoare o problemă strategică: cea a existenţei a unei zone gri necontrolate de nimeni. (…) „Rusia are în raport cu UE o problemă: ea nu percepe UE ca un subiect monolit de dialog. În UE sunt foarte multe puteri politice: Comisia Europeană, Consiliul European cu 28 de state – toate cu poziţii diferite. Şi Rusia face faţă acestei situaţii cu mare dificultate.”
Un reportaj etnografic, despre criza recentă din satul Doroţcaia, de Lina Vdovîi, pentru „Casa Jurnalistului”: „Vor referendum, în sat circulă niște liste misterioase cu semnături. // Ceilalți, cetățenii moldoveni, se tem de război. Își văd de case și gospodării, dar stau cu frica-n sân. Mai ales de când cu nebunia din Ucraina. Se plâng că ei mereu au fost înghesuiți, striviți, călcați de galoșul sovietic ori amenințați cu steluțele Europei. Îmi amintesc cumva de replica învățătoarei de istorie din liceu: „Principatele Române au fost întotdeauna zonă de tampon”. Așa-i și Doroțcaia, un tamponaș mai mic.”
Un reportaj de Valentina Ursu despre fricile şi aşteptările agricultorilor din Elizavetovca (şi din alte sate) faţă de acordul de liber schimb şi Uniunea Europeană. Iată ce crede o locuitoare a satului: „Nu vreau eu în Europa. Ei sunt civilizaţi, dar nu văd eu ceva bun. Noi, roşia şi cartoful nostru nu le vom vinde în Europa.” // – „În Rusia. Acolo se vinde, dar în Europa nu. Noi vom îngenunchea, fiindcă noi nu putem concura cu Polonia, cu Germania, cu toţi cei din Europa, în ceea cum produc, cum e ambalat, ce tehnică au. Dar noi ce avem? Este ca între cer şi pământ. Ruşii cumpără totul, trebuie să trăim bine cu ei, cu vecinii trebuie să trăieşti bine, ca ei să cumpere. Cum era înainte, cu colhozurile? Exportam foarte mult.”
O investigaţie de Ziarul de Gardă despre cine sînt cei care denunţă cazurile de corupţie şi participă la înscenarea flagranturilor organizate şi urmărite de Centru Naţional Anticorupţie: „Există un fel de agenţi. Eu îi numesc „dejurnîi vzeatkodateli” (om de gardă care dă mită, n.r.). Erau şi înainte, există şi acum. Când îi trebuia un certificat, până la amiază se ducea la un medic din Centru, după masă, la unul de la Botanica, şi-i provoca. Dar, nu e corect. Dacă agentul nu ar veni la tine, atunci infracţiunea nu s-ar comite. Deci, e provocare clară. Dacă un vecin se plânge că un alt vecin îl ameninţă că îi taie capul, noi ce, îi dăm toporul, ca să probăm asta? Chiar şi acordarea banilor din fondurile speciale, pentru flagranturi, nu este legală. Legea nu prevede aşa ceva”, susţine un angajat din structurile de drept, căruia funcţia nu îi permite să critice deschis problema abordată. „Toate acestea se fac întru născocirea imaginii dorite, însă oare nu este clar că ne minţim pe noi înşine?”, spune el. „Eu am discutat cu cineva, care mi-a spus că există, cel puţin la MAI, anumite persoane care se prezintă ca agenţi secreţi. Ei sunt remuneraţi, au dosare în MAI, dar nu le este indicat numele, doar un cod. Identitatea lor este cunoscută unui număr foarte limitat de persoane. Nici ministrul măcar nu o cunoaşte”, susţine avocatul Vitalie Nagacevschi. // P.S. Pe parcursul documentării acestui articol, am depistat numeroase cazuri când una şi aceeaşi persoană figurează ca victimă în două sau chiar trei dosare penale. Cum nu am avut acces la documente oficiale, nu este exclus că, în realitate, există persoane care au colaborat cu organele de drept în mult mai multe cazuri, având una sau chiar mai multe identităţi.”
Alexandru Lebedev şi Victor Chironda, despre cum ar putea Chişinăul să devină un oraş mai locuibil, iar chişinăuenii citadini mai responsabili şi mai fericiţi.
Dan Alexe, Despre legăturile românei cu albaneza (dexonline.ro): „Nimeni nu a căutat pînă acum să repertorieze în profunzime fondul lexical latin comun românei și albanezei, probabil pentru că rezultatul unei asemenea anchete ar putea fi extrem de deranjant. O privire atentă ne va arăta însă că româna și albaneza sînt două limbi care provin dintr-un trunchi comun, separarea producîndu-se în momentul în care latinizarea unei populații (strămoșii românilor) a fost împinsă pînă acolo unde ea a cuprins și sistemul verbal, precum și pe cel pronominal, pe cînd albaneza a rămas în stadiul unei masive latinizări lexicale, comparabile cu valul irezistibil de franțuzisme și latinisme introduse în engleză după cucerirea normandă. Dar, conviețuirea celor două popoare de agricultori și păstori seminomazi a continuat și după această latinizare inegală, dovadă numărul mare de albanisme rămase în română fără a mai fi înțelese.”
O scurtă biografie a militantei socialiste şi feministe din Franţa anilor 1830, Flora Tristan. Iată un scurt fragment din opera ei: « L’affranchissement des travailleurs sera l’œuvre des travailleurs eux-mêmes. L’homme le plus opprimé peut opprimer un être, qui est sa femme. Elle est le prolétaire du prolétaire même ». (Eliberarea muncitorilor va fi opera muncitorilor înşişi. Omul cel mai oprimat poate oprima o fiinţă, care este soţia sa. Ea este proletarul proletarului însuşi.)
O îngrijitoare de pacienţi aflaţi în tratament paliativ, despre 5 regrete cele mai frecvente pe care le exprimă oamenii înainte de moarte. Primele două sînt „Aş fi vrut să fi avut curajul să-mi trăiesc viaţa adevărată eu însumi, nu viaţa pe care alţii o aşteaptă de la mine” şi „Mi-aş fi dorit să nu lucrez atît de tare”.
TEATRU.
Am fost la un nou spectacol la teatrul Eugène Ionesco, „Oscar şi Tanti Roz” (de Eric-Emanuel Schmitt, regie Petru Vutcărău), în cadrul festivalului BITEI. La intrare în teatru ni s-a propus un şerveţel în cazul în care la spectacol am fi mai sensibili şi am avea nevoie să ne ştergem lacrimile. Nu am folosit şerveţul, dar am fost pe muchie. Piesa şi spectacolul este despre un băiat de 10 ani diagnosticat cu cancer, care îşi trăieşte ultimele zile într-un spital cu tratament paliativ. Nimeni nu-l înţelege ma bine decît „tanti Roz”, care îi sugerează că atunci cînd îi este greu şi se simte mai singur, să-i scrie lui D-zeu. Spectacolul ne face să reflectăm asupra vieţii şi a morţii, asupra oamenilor care îşi trăiesc ultimele zile la spital. Dar te mai duce cu gîndul la toţi acei adulţi şi copii din Moldova şi de aiurea care mor torturaţi de boală în casele lor, fără îngrijiri şi fără paliative. Spectacolul a fost susţinut de Fundaţia Hospice Angelus, care oferă servicii de îngrijiri paliative şi se ocupă printre altele de îngrijirea a 80 de copii moldoveni cu astfel de necesităţi. E o bună colaborare între o organizaţie de asistenţă socială şi un teatru. La mai multe! (P.N.)
CĂRȚI.
Reza Aslan, ”Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth” (Random House, 2013, apărută în românește și în rusește). O nouă carte despre Isus care a stîrnit destule valuri în America la vremea apariției. Scandalul cărții lui Reza Aslan stă în faptul că, analizînd epoca și contextul socio-politic al vieții lui Isus, autorul găsește că Isus cel real ar fi fost azi mai degrabă un activist anarhist din Occupy sau stînga radicală ori un lider al unor mișcări pentru drepturile indigenilor decît figura pacifistă, conformistă și docilă a lui Isus care domină creștinismul mainstream. (V.S.)
Thomas Piketty, ”Capital in the Twenty-First Century
Și altă recenzie, la fel de bună, semnată de antropologul David Graeber: ”The real importance of Thomas Piketty’s blockbuster, Capital in the 21st Century, is that it demonstrates, in excruciating detail (and this remains true despite some predictable petty squabbling) that, in the case of at least one core equation, the numbers simply don’t add up. Capitalism does not contain an inherent tendency to civilise itself. Left to its own devices, it can be expected to create rates of return on investment so much higher than overall rates of economic growth that the only possible result will be to transfer more and more wealth into the hands of a hereditary elite of investors, to the comparative impoverishment of everybody else.”
(V.S.)
A apărut recent antologia de versuri de Dumitru Crudu, Falsul Dimitrie. Iată un poem de al său mai vechi:
Vol. Falsul Dimitrie (1994)
Dimitrie
eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele
eu sunt fluturele care zboară prin aer
noi cu toţii suntem cei care mergem
pe pământ şi ne târâm în coate vocile
noastre nu se aud sunt slabe slabe
dar uneori noi ne vedem eu sunt şobolanul
care îşi scoate capul dintr-o gaură veche ştiu
eu sunt urât şi din cauza asta sufăr enorm
iar eu sunt viermele
care mişună prin bălegar
şi eu am complexe dar vine seara şi mă ia
în palme şi se joacă cu mine noi cu toţii suntem
singuratici singuratici şi suferim enorm
din cauza asta iar eu sunt fluturele care
zboară pe sus şi eu sunt singur singur şi mă
înspăimânt uneori când mă uit în oglindă
dar vine seara şi vine vara şi noi
ieşim pe câmpie şi ascultăm cântecele
voastre şi nouă ne plac enorm
eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele
şi eu sunt fluturele care zboară prin aer
şi nouă ne plac la nebunie
cântecele voastre absurde
IMAGINI.
Proteste în Brazilia împotriva desfășurării campionatului mondial de fotbal. (sursa)
Imagine realizată la atelierul lui Dan Perjovschi. (sursa)
Reuters publică o serie de fotografii inedite din Primul Război Mondial.
sursa imagine de fundal: Atelierul de stencil cu Dan Perjovschi.
