[label shape=”” type=””] Victoria Stoiciu [/label]

 

“De astăzi sunt European, nu merg la pomenirea morților, europenii nu se duc la cimitir să-și pomenească morții”, a anunțat-o solemn un moldovean pe soția sa luni, pe 28 aprilie, ziua în care în Republica Moldova s-a sărbătorit Paștele Blajinilor și ziua începând cu care cetățenii moldoveni nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în UE.

Pentru moldoveni, a fi European nu indică o apartenență geografică, politică și nici măcar geopolitică, ci este în primul rând un indiciu al modernității, al civilizației și al bunăstării. Tot ceea ce e nou, tot ceea ce e bun este european – dacă spui „calitate europeană”, ai spus totul. Un moldovean care şi-a făcut „evro-remont” sau „euro-reparație” – adică reparații după standarde europene, cu termopane, gresie și alte minunății – e un om intrat în rândul lumii civilizate și care și demn de invidiat

Cu toate astea, faptul că de ieri moldovenii au devenit „europeni”, așa cum a fost perceput evenimentul de unii, precum domnul mai sus menționat, un pensionar dintr-o mică localitate din nordul țării, nu este resimțit ca o mare sărbătoare de mulți cetățeni moldoveni. Un sondaj al IPP, dat recent publicității, ne arăta că opiniile moldovenilor sunt riguros matematic divizate: 50% consideră că anularea vizelor este importantă și tot 50% cred că nu e importantă. Nu vă grăbiți să aruncați anatema și să strigați: rusofonii și anti-europenii! Lucrurile sunt mai complicate și, ca de obicei, au legătură cu economia – or, economia bate ideologia, fie ea pro-europeană sau rusofilă.

Aproximativ 720.000 de moldoveni (din mai puțin de 4 milioane populație totală ) se aflau în străinătate în decembrie 2010, iar dintre aceștia, cam 285.000 erau absenți pentru o perioadă de peste 12 luni, arată studiile OIM. Banii trimiși în țară de moldovenii aflați la muncă în străinătate constituie, în mod constant, peste 20% din PIB, iar în vremuri bune au atins și ponderea de 36% (pentru comparație și pentru a înțelege importanța fenomenului, remitențele reprezintă în jur de 6% din PIB în România).

Și acum, partea interesantă: peste 60% din cei plecați la muncă în străinătate lucrează în Rusia și doar 20% în Italia, iar restul, în procente mult mai mici, se află în Portugalia, Franța, Turcia sau Israel. De regulă, persoanele cu venituri mai mici și cu un nivel de calificare mai jos se îndreaptă către Rusia, în timp ce cei cu pregătire superioară și venituri peste medie tind să plece în statele UE. Și nu, explicația nu e aceea că, vezi doamne, avem de-a face cu niște inculți iubitori de ruși. Explicația e tot economică: plecarea în Rusia presupune o investiție mult mai mică decât migrația în UE, prin urmare nu toată lumea își permite să plece în UE chiar dacă ar vrea. Rusia e o soluție mult mai ieftină, mult mai la îndemână și aproximativ la fel de atractivă financiar ca migrația în UE (salariul mediu al moldovenilor ce muncesc în Rusia e de aproximativ 900 de dolari), ca să nu punem la socoteală cunoașterea limbii, care facilitează enorm găsirea unui loc de muncă.

Or, situația din Rusia a început să se strice brusc și simțitor după summit-ul de la Vilnius din toamnă. “Nu mai știu ce și cum s-a semnat atunci la Vilnius, tot ce știu e că după povestea aia de la Vilnius, pe care ucrainenii nu au vrut să o semneze, rușii au început să-i fugărească pe moldoveni, atunci a început totul”, povestește Andrei M., un moldovean care a lucrat până de curând în construcții la S. Petersburg, unde câștiga cam 1000 de dolari pe lună și pe care rușii l-au „fugărit”, cum spune el, la finele anului trecut. Ca el, pare-se, sunt mulți. “Numai la noi în sat sunt vreo 10. Așa se răzbună rușii, sunt niște măgari, cu cei din Caucaz, cu care au conflict interetnic, nu au procedat așa. Pe toți nu or să îi alunge ei, că e nevoie să muncească cineva acolo, dar e slută treaba”, îmi mărturisește Sergiu T. un tânăr din Chișinău. “Suntem prea mici ca să ne păstram neutralitatea, dar mai precis suntem prea săraci. Dacă eram bogați, puteam să fim situați și în centrul Moscovei, si nu ne afecta așa tare chestia asta, puteam să intrăm în UE și nu aveau ce ne face rușii”, continuă el.

Asta explică de ce o mișcare crucială din punct de vedere geopolitic nu este chiar o sărbătoare totală pentru moldoveanul de rând. Pentru că are un cost. Și ce câștigă pe de o parte, pierde pe de alta. Desigur că moldoveanul “fugărit” de ruși poate să se re-orienteze și să plece în Italia…dar lucrurile nu sunt, nici în privința aceasta, așa simple. Migrația internațională se sprijină mai întâi de toate pe rețelele formate din acei conaționali care au plecat deja și care o dată stabiliți în străinătate îi „trag” și pe alții după ei – iar aceste rețele de suport sunt mult mai slabe în țările din UE decât rețelele din Rusia (e firesc să fie așa din moment ce peste 60% dintre moldoveni muncesc acolo). În plus, dreptul la liberă circulație nu înseamnă drept de muncă, iar moldovenii știu asta foarte bine – 54% dintre ei cred, pe bună dreptate, că anularea regimului de vize nu le va oferi dreptul de a munci în țările UE (sondaj IPP, aprilie 2014). “Ăștia, europenii, nu sunt ca rușii, poți munci și în Europa la negru, da nu în așa proporții, nu așa ușor ca în Rusia, în sensul că europenii nu sunt atât de corupți și asta le îngreunează treaba celor care pleacă la muncă”, explică Sergiu T. Într-adevăr, doar 13 procente dintre moldovenii ce muncesc în Federația Rusă au încheiat contracte în formă scrisă cu angajatorul – bineînțeles că acest lucru nu e de bine, că acești oameni nu vor avea pensie, asigurare de sănătate, etc. Bineînțeles că viitorul lor stă sub un mare semn al întrebării … dar din perspectivă strict individuală, alternativa la acest viitor incert e certitudinea sărăciei și a mizeriei în prezent „În plus, nu va fi chiar așa ușor să pleci chiar dacă nu mai avem nevoie de vize, în continuare va fi nevoie de invitație, va trebui să faci dovada că ai câte 50 de euro pe zi pentru fiecare zi de ședere”. Pentru moldoveanul obișnuit, sărac și fără un loc de muncă, libera circulație reprezintă un lux, pe care nu toți și-l pot permite.

Sunt convinsă că ridicarea vizelor este o izbândă geopolitică importantă, care pe termen lung are de-a face nu doar cu felul în care va fi desenată harta puterilor lumii, ci mai ales cu modelul de organizare socială și politică a Moldovei. Sunt convinsă că chiar și un stat mic și sărac cum e Moldova are mai mult de câștigat, à la longue, de pe urma apropierii de UE decât de pe urma proximității cu Rusia, chiar dacă desprinderea de vecinul de la est este momentan dureroasă. Dar tocmai de aceea consecințele negative imediate ale acestei desprinderi trebuie gestionate cu grijă – victoriile geopolitice sunt un pic prea abstracte pentru o populație preocupată de sărăcie și grija zilei de mâine pentru a asigura un suport larg pentru proiectul european. În toamnă, la Chișinău vom avea alegeri parlamentare, iar actualul Guvern va încerca să capitalizeze cât de mult va putea reușita în materie de vize. Ia-ți valiza, uită viza – așa sună sloganul unui concert de zile mari organizat de partidele din coaliția de guvernare cu prilejul anulării regimului de vize pentru Uniunea Europeană. Nu știu cine a gândit acest slogan, dar a cam dat-o cu bâta în baltă, ca să nu zic altceva. Pentru că moldovenii s-au săturat să-și facă valiza – la fel ca românii, de altfel, ei ar vrea să aibă un loc de muncă în țara lor și ar dori să-și facă valiza doar pentru vacanțe. Momentan, cei care își fac valiza pentru vacanțe sunt mult, mult prea puțini pentru a asigura o victorie în alegeri. Dacă vor să își sporească șansele în alegeri și, mai ales, să asigure viitorul proiectului european, partidele de la guvernare au nevoie de o agendă economică și socială care să fie pusă în practică – altfel, UE va rămâne un concept frumos, dar abstract și îndepărtat, care nu ține de foame. Libera circulație și mobilitatea forței de muncă sunt o modalitate de a rezolva problema sărăciei sau a șomajului, dar pe termen lung o țară nu se poate dezvolta cu adevărat prin exportul de forță de muncă. Nu moldovenii trebuie trimiși în Europa, ci Europa trebuie adusă în Moldova.

Textul a apărut pe Contributors.ro și a fost preluat cu acordul autorului.

În imagine, un panou instalat în fața clădirii Guvernului. sursă imagine: Moldova.org