[label shape=”” type=””] Cornel Ciurea [/label]

 

Pe data de 23 decembrie 2013, la propunerea Guvernului, Parlamentul votează Legea nr. 332, prin care s-au operat modificări la Legea nr. 289 din 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Principalele modificări vizează modul de calculare al indemnizațiilor de maternitate și a indemnizațiilor lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. Această lege a atras o serie de critici din partea Partidului Liberal din Republica Moldova, dar și din partea unor instituții care au avizat legea (în special, CNA)  care au considerat că modificările în cauză înrăutățesc situația femeilor gravide și diminuează indemnizațiile de maternitate.

Cazul este extrem de interesant din cîteva considerente. În primul rînd, el reflectă existența unor practici oculte în sistemul asigurărilor sociale, bazat pe angajări fictive, despre care societatea preferă să nu vorbească, drapînd situația reală cu argumente moraliste, fapt care pune în pericol eficiența întregului sistem. Cu toate acestea, discursurile de escamotare a realității se bucură de mare audiență în societatea noastră care se consideră în drept să ”trișeze” pentru a păcăli statul, considerat nereceptiv la solicitările populației. În al doilea rînd, constatăm arsenalul insuficient de instrumente de care dispun organele de resort (în cazul nostru, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei) pentru a face față acestor practici dubioase de majorare artificială a venitului asigurat, luat în calcul la determinarea mărimii indemnizațiilor de maternitate și a indemnizațiilor pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.  În opinia noastră reforma întreprinsă de Minister ar avea un efect parțial și nu ar putea înlătura integral sistemul informal paralel celui oficial. Astfel, în condițiile actuale, acțiunile Ministerului reprezintă mai curînd nişte paleative menite să micșoreze impactul abuzurilor și nu le-ar putea elimina în totalitate. În sfîrșit, este important de subliniat că asemenea gen de confruntări dintre organele de resort și diverse grupuri de presiune pot fi ușor politizate, fapt care nu ar contribui la lămurirea chestiunii, întrucît părțile implicate în conflict preferă să nu releve motivele reale ale acțiunilor lor. În cazul dezbaterii dintre Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Partidul Liberal pe tema indemnizațiilor de maternitate, fiecare parte și-a prezentat argumentele fără a ține cont de contraargumentele părții opuse. De fapt, au avut loc monologuri paralele puțin lămuritoare pentru publicul larg și deloc favorabile găsirii unor soluții reciproc avantajoase.

Principala modificare vizează majorarea termenului de stabilire a bazei de calcul de la 6 pînă la 12 luni calendaristice, ceea ce face mai sofisticat procesul de stabilire a indemnizației. Oponenții legii au opinat că alocațiile pentru creșterea copilului ar fi fost înjumătățite, referindu-se probabil la creșterea dublă a perioadei de calcul. Cu toate acestea, nu există aparent nicio legătură cauzală între creșterea perioadei de calcul și mărimea indemnizației care depinde de mărimea salariului. Or, este evident că mărimea venitului mediu lunar asigurat se stabilește în urma negocierilor dintre angajat și angajator și nu depinde de durata stabilirii bazei de calcul. Cu toate acestea, oponenții au intuit că mai multe beneficiare ale indemnizațiilor de maternitate ar avea de pierdut. Cauza nu rezidă, însă, în durata stabilirii bazei de calcul, ci în strategiile adoptate de mai multe femei în preajma concediului prenatal pentru a majora în mod artificial venitul mediu lunar.

În ultimii ani, în rîndul potențialilor beneficiari de indemnizații de maternitate, ia amploare practica de angajare fictivă prin cumul la diverse unități economice pe o perioadă foarte scurtă de timp (ultimele luni înainte de concediul prenatal sau chiar ultima lună ) și de stabilire a unui salariu mult mai mare decît cel obișnuit, fapt care le permite să beneficieze de indemnizații de maternitate și de îngrijire a copiilor de 4-6 ori mai mare decît ar recomanda-o situația reală. Aceste practici, în opinia Ministerului, au condus în 2012 la o creștere a cheltuielilor cu 53488,70 mii lei față de anul 2011.

Acțiunile Ministerului de a curma abuzurile prin intermediul măririi bazei de calcul nu îşi vor putea, totuși, atinge scopul în totalitate. În fond, Ministerul va putea doar să diminueze alocațiile exagerate fără a fi în stare să curme angajările fictive. Chiar și în formula nouă, femeile gravide vor fi încurajate să recurgă la aceste angajări fictive imediat după constatarea sarcinii pentru a majora în mod artificial cele două tipuri de indemnizații în cauză. Cu toate acestea, Ministerul ridică prin aceste acțiuni bariere suplimentare – femeile care vor dispune fictiv de salarii mult mai mari pe o perioadă mai îndelungată (anterior era suficient să achiți doar două luni contribuțiile la BASS) vor trebui, pe de o parte, să achite mult mai mult pentru BASS și, pe de altă parte, vor primi indemnizații mai mici deoarece la calcularea venitului mediu asigurat vor fi luate în considerare și lunile lucrate ”în mod real” cu salarii ”reale” (adică mai mici).

Astfel, Ministerul încearcă să optimizeze alocațiile din BASS prin contracarea parțială a tentativelor femeilor însărcinate de a-și majora în mod artificial veniturile, folosind strategia vicleanului care răspunde cu aceeași monedă unui alt viclean. În fond, asistăm la o cursă contra cronometru dintre Minister și femeile însărcinate din Republica Moldova, ultimele încercînd să ”fenteze” sistemul asigurărilor sociale prin obținerea unor beneficii suplimentare și care se ciocnesc, în replică, cu o contraacțiune de aceeași natură a Ministerului. În această confruntare, ambele părți clamează după adevăr și dreptate, folosind tipuri diferite de argumentare. Oponenții schimbărilor consideră că Republica Moldova traversează o acută criză a natalității, iar reformele Ministerului, în special, cele care vizează o reducere reală a indemnizațiilor, pot să descurajeze în continuare femeile să nască copii. În același timp, oponenții nu divulgă strategiile oculte care sînt aplicate de către femeile din societatea moldovenească pentru a nu delegitima demersul din punct de vedere politic. La rîndul său, Ministerul insistă asupra faptului că bugetul auster al asigurărilor sociale este în incapacitate de a face față noilor solicitări, mai ales în situația în care există prezumţia că ele provin din acțiuni cu caracter dubios. În plus, practicile oculte crează discriminări între femeile gravide care au acces la contabilitatea întrepriderii și sînt în stare să se angajeze fictiv și cele care nu au posibilitatea să recurgă la asemenea practici sau în raport cu beneficiarii altor prestații sociale de la BASS (de exemplu, pensionarii).

În ultima instanță, putem constata că exemplele date mai sus reprezintă cazuri de incompatibilitate dintre instituțiile formale existente în țara noastră (avem în vedere aici structurile Guvernului, cadrul legal, normele europene) și instituțiile informale (cutumele, deprinderile, practicile statornicite sau cauzate de constrîngeri obiective) care de multe ori au un impact mult mai profund asupra realității, modelînd societatea după tipare total străine lumii moderne. În aceste condiții, intervenția Ministerelor nu poate avea decît efecte de paleativ, atenuînd sau diminuînd efectele instituțiilor informale.

Din această cauză rezolvarea deplină a acestor probleme depinde în mare măsură de reformele la nivel macrosocial (în termenii Republicii Moldova asta înseamnă aderarea la spațiul european care impune alte standarde) și nu se poate realiza în compartimente separate, precum este asistența socială sau educația.

 

Sursă imagine: europalibera.rog

 

Acest text este o formă prescurtată a unui studiu realizat de autor în cadrul unui proiect finanţat de Fundaţia Friedrich Ebert la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.