[label shape=”” type=””] Ecaterina Deleu [/label]

 

Introducere: aspecte critice ale procesului de integrare în Italia

De-a lungul celor 20 de ani de migraţie a cetăţenilor moldoveni în Italia au fost înregistrate mai multe aspecte critice privind integrarea în câmpul muncii, recunoaşterea studiilor şi calificărilor obţinute în ţara de origine, perspectiva de a accede la un loc de muncă în conformitate cu pregătirea profesională, activitatea ilegală pe piaţa muncii (în lipsa unui contract de muncă) şi (non)contribuţiile la sistemul de pensii.

Una din cele mai mari dificultăţi a fost, în cazul femeilor originare din Republica Moldova, recunoaşterea studiilor făcute în ţara de origine, care a condiţionat, în mare parte, specificul parcursului de integrare. Numeroase cazuri au fost relatate în mass-media din Republica Moldova. Raisa Ambros este prima jurnalistă cu cetăţenia Republicii Moldova înscrisă în ordinul jurnaliştilor din regiunea Lazio, Italia. Actualmente este redactor-şef al unei prestigioase reviste din Marea Britanie. „Am luptat cu birocraţia  timp de 7 ani ca să-mi echivalez studiile şi să pot urma o facultate în Italia. Între timp, am acceptat diverse joburi necalificate ca să mă întreţin. Tot ce câştigam investeam în variate cursuri de specializare – creative writing, comunicare, scenaristică, marketing, engleză, sperând că, într-o zi, lucrurile se vor schimba”, afirmă jurnalista[1]. Istorii similare sunt atestate şi în alte ţări tradiţionale de migraţie pentru cetăţenii moldoveni, cum ar fi Spania. Liliana Gânga-Rostea, profesoară de limba română şi limba latină, stabilită de 10 ani în Spania, menţionează într-un interviu acordat publicației Ziarul de Gardă: „Cel mai greu consider că ar fi, totuşi, să obţin un post de muncă în profesia mea. Sistemul de învăţământ spaniol este practic impenetrabil pentru unele categorii de specialişti străini. Eu mi-am omologat titlul şi am susţinut probe la Universitatea din Murcia, am făcut un Master în pedagogie la Universitatea Miguel Hernándes din Elche, cursuri de spaniolă la Institutul Cervantes, dar pentru un post trebuie să concurez la bursa muncii pentru educaţie ori să mai fac studii şi să mă prezint la opoziţii – concursul meritelor pentru angajare[2].

Datorită specificului ofertei de muncă pentru imigranţii din Italia, numărul femeilor originare din Moldova a depăşit constant numărul bărbaţilor, fiind de cel puţin 63-65 la sută. Lucrurile s-au complicat şi mai mult odată cu înrăutăţirea situaţiei pe piaţa muncii din Italia, în ultimii 7-8 ani, din cauza crizei, pentru că domeniul industriei şi cel al construcţiilor au fost cel mai grav afectate, în timp ce doar sectorul îngrijirii persoanelor părea să fi rezistat mai bine. Mulţi imigranţi au decis să plece în altă ţară. Ponderea femeilor originare din Moldova este în continuă creştere în Italia, inclusiv în cadrul noilor fluxuri (a se vedea Figura 1), ajungând în prezent până la 67 la sută. În cazul multor femei (din prima generaţie de migraţie), ceea ce în anii 2000-2005 părea a fi o soluţie provizorie s-a transformat în timp în activităţi permanente, cu riscuri aferente pentru sănătate, familie, de pierdere a calificării etc.

Cuvintele-cheie, când vorbim despre problemele privind angajarea în câmpul muncii în Italia a femeilor migrante, sunt: supracalificarea, recalificarea, discalificarea sau sub-angajarea (pierderea calificării),  vulnerabilitatea, riscul de excluziune socială (nu doar în ţara de migraţie, dar şi în ţara de origine, la reîntoarcere). Fenomenul numit brain waste (irosirea/folosirea neadecvată a calificărilor obţinute[3]) afectează în mare măsură femeile migrante originare din Republica Moldova.

Ponderea femeilor în rândul tinerilor moldoveni NEET din Italia este de circa 80 la sută (engl. Not in Employment, Education and Training) – care nu au un loc de muncă, nu studiază şi nu participă la cursuri de formare profesională[4] (peste 11 mii de tineri în 2013, circa 9 mii în 2014[5]). Cele mai vulnerabile rămân a fi mamele tinere (de 25-29 ani), cu copii mici, aflate în concediu de maternitate, pentru că adesea nu au suportul reţelei parentale – bunicii şi alte rude aflându-se în ţara de origine -, dar nici nu beneficiază de servicii de suport din partea statului de reşedinţă.

În cazul femeilor de peste 60 de ani, care muncesc în sectorul casnic în Italia, vulnerabilităţile vizează problemele de sănătate asociate vârstei şi tipului de activitate, desfăşurate mai mult timp în peninsulă, dar şi riscul mai mare de excluziune socială (în special unde e vorba de îngrijirea bolnavilor ţintuiţi la pat, bolnavi de Alzheimer, Parkinson etc.- spaţiul de muncă şi reţeaua de suport fiind reprezentate în mare măsură doar de familia italiană unde lucrează). În unele cazuri, revenite în ţara de origine, sunt respinse de propriii fii şi soţi, cărora le-au transmis de-a lungul anilor cea mai mare parte a salariului muncit în străinătate.

O serie de cazuri de migranți în dificultate reveniţi în Republica Moldova au fost semnalate și studiate de sociologul Diana Cheianu-Andrei: „Am început să întâlnim cazuri foarte serioase ale migranţilor în dificultate. Primele au fost femeile care veneau cu schizofrenie sau după insult şi care nu mai erau primite acasă, în familie, după ce au lucrat peste hotare 5-7 ani. Soţii nu le primeau acasă, chiar dacă cu banii trimişi acasă au construit castele şi aveau şi copii comuni. Ei nu-şi doreau acasă femei bolnave. Le etichetau şi le stigmatizau… Femeile aveau probleme de sănătate majore. Ele trăiau într-o lume a lor. Aveau probleme de sănătate mintală şi rămâneau în stradă[6].

 

Figura 1 Cetăţeni moldoveni în Italia, noi angajaţi, 2014

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor INAIL

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor INAIL

 

Figura 2 Rezidenţi  moldoveni, numărul persoanelor ocupate, 01.01.2015

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor INAIL

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor INAIL

 

 Figura 3 Rezidenţi  moldoveni în Italia, după categorii de vârstă, 01.01.2016

Sursa: Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali - La Comunità moldava in Italia: Rapporto annuale sulla presenza degli immigrati in Italia 2015.

Sursa: Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali – La Comunità moldava in Italia: Rapporto annuale sulla presenza degli immigrati in Italia 2015.

 

Pentru a depăşi cadrul restrâns al profesiilor low-skills, rezervate imigranţilor (ocupaţii răspândite în Italia, care necesită competenţe scăzute, cum ar fi asistentă familială sau îngrijitoare de bătrâni (badantă), bonă/dădacă etc.) şi dificultăţile legate de recunoaşterea studiilor obţinute în ţara de origine, femeile din Republica Moldova stabilite în Italia au identificat o serie de strategii. Metoda aplicată cu succes, în cea mai mare parte, a fost realizarea unui parcurs de studii în Italia (liceu, facultate, curs de masterat, cursuri de calificare profesională etc.). Multe dintre femeile migrante au făcut studii în Italia, chiar după câţiva ani de muncă în peninsulă (după ce au obţinut legalizarea aflării lor, un permis de şedere, reşedinţa etc.), deşi aveau studii superioare, masterate şi chiar doctorate susţinute în Republica Moldova. În ultimii ani este în continuă creştere numărul medicilor şi farmaciştilor care activează oficial în Italia (peste 343 de persoane), numărul femeilor care au iniţiat activităţi independente sau au deschis mici întreprinderi individuale în Italia (brutării, spălătorii, ateliere de cusut, agenţii de turism, baruri/cafenele etc.). În mai multe cazuri, scrisul – publicarea unor poveşti de viaţă, în proză sau versuri – şi traducerile au constituit pentru femeile migrante revanşa asupra unui sistem atât de rigid.

Supracalificare versus descalificare (sub-angajare) în cazul femeilor migrante

În raportul Dossier Statistico Immigrazione 2016, publicat de Centro Studi e Ricerche IDOS, se menţionează, cu referire la rolul important pe care îl au rezidenţii imigraţi în societatea italiană că „deşi aceştia au aproximativ acelaşi nivel de instruire ca şi cetăţenii italieni – imigranţii manifestă o mai mare disponibilitate de a îndeplini diferite munci: dintre ei doar 6,8 la sută sunt angajaţi la munci calificate, în timp ce jumătate din femeile imigrate activează în sectorul casnic, faţă de care italienii continuă să manifeste mare reticenţă”[7].

Potrivit datelor INAIL (it. Istituto Nazionale per l’Assicurazione contro le Infortuni sul Lavoro), din cei 120 880 de cetăţeni moldoveni ocupaţi în anul 2015 pe piaţa muncii din Italia, 82 937 sunt femei, iar 37 943 – bărbaţi; 85 883 lucrează în domeniul serviciilor, 16 414 în domeniul industriei, 6 014 în agricultură (12 569 – nеatribuit). Deci, dintre cetăţenii moldoveni din Italia (migranţii moldoveni cu cetăţenia României, Bulgariei, Turciei, Ţărilor Baltice etc. nu sunt consideraţi aici) care au un loc de muncă în Italia, 68,6 la sută sunt femei, iar 31,4 la sută sunt bărbaţi; în domeniul serviciilor sunt încadraţi 71 la sută, în industrie – 13,6 la sută, în agricultură – 5 la sută (10,4 – nеatribuite)[8].

Potrivit datelor ISTAT (it. Istituto Nazionale di Statistica), numărul total al femeilor originare din Republica Moldova, la 1 ianuarie 2016, era de 94 577 (din totalul de 142 266 cetăţeni moldoveni rezidenţi în Italia, în continuă scădere începând cu anul 2014). Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale (it. Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali) face o precizare foarte importantă în privinţa ponderii femeilor angajate în sectorul casnic: din cei 50 de mii de cetăţeni moldoveni care activează în acest sector, 48 de mii sunt femei, iar 2 mii sunt bărbaţi[9]. Prin urmare, aproximativ jumătate din femeile rezidente în Italia ca cetăţeni ai Republicii Moldova sunt angajate în sectorul casnic. Rămâne a fi un indicator relevant şi, totodată, alarmant, tocmai din considerentul pierderii calificărilor, al accesului redus la munci în conformitate cu pregătirea profesională, al consecinţelor resimţite asupra sănătăţii, a integrităţii familiei, a reintegrării în societatea de origine la revenirea în Republica Moldova.

E important să precizăm că procesul brain drain şi fenomenul brain waste încep de fapt în Republica Moldova, nu peste hotare. Să analizăm un singur exemplu – o educatoare de grădiniţă cu pregătire pedagogică renunţă la postul de muncă unde este plătită cu 1 800-2 000 lei şi acceptă un post de baby sitter într-o familie în Republica Moldova, unde salariul depăşeşte 4 mii de lei; în schimb munceşte la negru, fără nicio protecţie socială. Şirul exemplelor poate continua. Această situaţie îşi are rădăcinile încă în anii ’90 şi implică numeroase categorii de lucrători calificaţi, nu a început acum.

De altfel, în mod paradoxal, se pare că cetăţenii moldoveni întâmpină mult mai multe probleme la revenirea în ţara de origine decât în procesul de integrare în ţara de migraţie.

Cercetări empirice privind situaţia femeilor migrante din Italia

În ultimii doi ani, începând din 2015, am realizat câteva studii de cercetare cu scopul de a analiza mai multe aspecte legate de procesul de integrare a cetăţenilor moldoveni în Italia, procesul de formare a generaţiilor secunde de migraţie şi influenţa experienţei părinţilor migranţi (a mamelor) asupra planurilor de viitor ale copiilor migranţilor moldoveni.

Studiul privind situaţia tinerilor moldoveni de 18-23 ani aflaţi în Italia a implicat 100 de participanţi (57 fete şi 43 băieţi) şi a fost realizat în perioada februarie-iulie 2015 în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldova în Italia, completat cu 21 de interviuri în profunzime (lideri de asociaţii, părinţi migranţi, mediatori culturali, psihologi etc.). O cercetare efectuată în anul 2016 a inclus un studiu cantitativ (31 de chestionare completate de părinţi migranţi) şi 49 de interviuri în profunzime. În total, dintre cei 80 de părinţi chestionaţi, originari din Republica Moldova, 68 sunt femei şi 12 – bărbaţi. Din numărul total, 69 sunt căsătoriţi, iar 11 – divorţaţi. Dintre părinţii migranţi, 45 au 35-55 de ani, 31 au 18-35 de ani, iar 4 – 55-75 de ani. Dintre cei 140 de copii ai cetăţenilor moldoveni chestionaţi, 86 s-au născut în Republica Moldova, 46 – în Italia, iar 8 – în alte ţări. Întrebările adresate respondenţilor au vizat mai multe aspecte ale procesului de integrare, inclusiv deţinerea unui contract de muncă în Italia (pe termen nedeterminat, determinat sau altele); solicitarea cetăţeniei Italiei; şansele lor (şi a fiilor lor) de a găsi în Italia şi în Republica Moldova un loc de muncă în conformitate cu pregătirea lor profesională (raportul este net în defavoarea Republicii Moldova, deşi cetăţenii moldoveni sunt foarte reticenţi în privinţa accederii la un loc de muncă în Italia conform calificării lor); despre oportunităţi egale la angajarea pe piaţa muncii din peninsulă, în raport cu băştinaşii; probleme de discriminare; gradul de intenţie (inclusiv de a iniţia o afacere în Republica Moldova) etc.

Pentru a aprofunda unele aspecte legate de situaţia femeilor migrante originare din Republica Moldova, am realizat în perioada 24 martie – 2 mai 2017 un studiu de cercetare la care au participat 65 de respondenţi (58 femei şi 6 bărbaţi), în cadrul seminarului dedicat reflectării imaginii femeilor migrante în mass-media din Republica Moldova şi Italia. Evenimentul a avut loc în Italia – la 24 martie la Milano şi la 25 martie la Padova – şi în Republica Moldova – la 1 mai la Cahul şi la 2 mai la Soroca, vizând modul în care presa reflectă problemele cu care se confruntă femeile migrante. La evenimente au participat femei-lideri de asociaţii, medici, femei antreprenoare, femei cu activităţi independente/autonome, autori migranţi (care au publicat lucrările lor în română sau italiană, în Republica Moldova sau în Italia), tinere studente în Italia, fiice ale femeilor migrante originare din Republica Moldova etc.

Rezultatele studiului sunt foarte relevante în privinţa raportului dintre nivelul de studii/calificare versus tipul de activitate desfăşurat în Italia (în 88% din cazuri fiind munci subordonate), a modalităţilor de depăşire a dificultăţilor legate de recunoaşterea studiilor obţinute în ţara de origine (doar în 12 la sută din cazuri – studii în Italia şi iniţierea unei afaceri) etc.

Câteva elemente fundamentale au fost menţionate de cercetătorii italieni care au intervievat antreprenori moldoveni din Italia, privind motivaţiile psihologice: autorealizarea personală, deschiderea unei întreprinderi individuale ca premisă pentru o etapă de stabilizare în ţara de reşedinţă, asigurarea unui viitor mai bun. O altă cauză, în opinia lor, ar fi dificultatea de a găsi în Italia un loc de muncă ce să corespundă nivelului de studii, care i-a motivat pe antreprenorii moldoveni să-și ridice propriul statut social iniţiind o afacere în peninsulă[10]. Un alt aspect cultural interesant, remarcat de cercetătorii italieni, a fost faptul că titularii moldoveni ai întreprinderilor individuale preferă să ia la muncă cetăţeni italieni (spre deosebire de chinezii din Italia, de ex.). ”Aceasta reiese clar din mândria/orgoliul manifestat de antreprenorii intervievaţi, când subliniază că activitatea lor „oferă de muncă italienilor”, notează cercetătorii italieni[11]. Între principalele cauze care îi fac pe antreprenorii moldoveni să recurgă la angajarea cetăţenilor italieni se numără lipsa de încredere în conaţionalii noştri şi unele experienţe negative în acest sens. Există şi o anumită lipsă de solidarizare la nivelul comunităţilor noastre din Italia (fapt specific şi reprezentanţilor din alte ţări), manifestat printr-un anumit grad de reticenţă şi lipsă de încredere reciprocă. Acest lucru a fost semnalat de numeroşi respondenţi, dar şi de anumiți experţi italieni. Preşedintele de onoare al Centrului IDOS, Franco Pittau, afirmă că acest lucru devine mult mai evident în cazul asociaţiilor de imigranţi: acestea colaborează foarte bine cu asociaţii şi instituţii italiene, mai puţin însă cu alte asociaţii de cetăţeni străini din peninsulă sau asociaţii ale conaţionalilor lor.

Alte aspecte importante abordate confirmă nivelul mediu-înalt de studii al antreprenorilor moldoveni (prin urmare, gradul înalt de supracalificare), tipul de activităţi (precedente) desfăşurate anterior de aceştia în Italia, până la deschiderea unei mici afaceri, precum şi ponderea masivă a bărbaţilor în numărul total al titularilor moldoveni de întreprinderi individuale.

Un studiu realizat în 2014 de IREF (it. Istituto di Ricerche Educative e Formative) şi ACLI (it. Associazioni Cristiane Lavoratori Italiani) scoate în evidenţă modul în care înrăutăţirea situaţiei pe piaţa muncii din Italia a afectat munca asistentelor familiale sau a badantelor (un termen controversat, foarte răspândit în Italia), dar şi mai multe aspecte critice: munca la negru, influenţa nefastă asupra sănătăţii, riscul de depresie, de pierdere (parţială sau totală) a calificărilor obţinute în ţara de origine, cazuri multiple de destrămare a familiilor imigrantelor, lipsa sprijinului unor operatori sociali, a unor servicii de suport oferite de stat etc.

Un mare risc, în cazul femeilor imigrate, este de a ajunge victime ale unor abuzuri din partea angajatorilor. Cazurile scandaloase de abuzuri asupra femeilor românce, în sudul Italiei, ţinute în sclavie, au fost subiectul unor discuţii nu doar în mass-media din Italia şi România, dar şi din alte ţări; au ajuns subiecte de dezbateri în Parlamentul României, au fost incluse în agenda politică a dialogului româno-italian etc. Ample reportaje şi analize au apărut în publicaţii cunoscute, cum ar fi „The Guardian” (şi publicaţia sa săptămânală „The Observer”)[12].

Mai multe cazuri de abuz asupra femeilor imigrate, originare din Republica Moldova, au fost documentate de sociologul Diana Cheianu-Andrei, autoarea volumului „Cartografierea Diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii”[13].

Din cele 867 de badante chestionate în cadrul studiului IREF-ACLI, 70 de asistente familiale sunt originare din Republica Moldova. Unul din autorii volumului, Gianfranco Zucca (IREF Italia) menţionează: „E o generaţie de badante care se află la o răscruce. O parte din ele muncesc în acest sector de mai mulţi ani, simt povara anilor şi, obligate să înfrunte o criză economică şi socială, sunt neîncrezătoare în ceea ce ar trebui să facă mai departe: să continue să muncească cu capul plecat sau să lase totul baltă şi să caute un alt tip de muncă, să revină în ţara de baştină… Se vorbeşte despre o întreagă generaţie de femei imigrate în Italia care au ţinut în picioare ceea ce se cheamă „welfare fatto in casa” – ajutor social lăsat la discreţia familiilor – o soluţie pe care Italia o aplică de 20 de ani în problemele legate de îmbătrânirea populaţiei şi îngrijirea persoanelor cu probleme de sănătate[14].

Incidenţa NEET în rândul femeilor originare din Republica Moldova

Deşi pare paradoxal la prima vedere, fenomenul de inactivitate pe piaţa muncii din Italia afectează într-adevăr femeile migrante originare din Republica Moldova. Acest lucru părea de neconceput la sfârşitul anilor ’90 şi în primul deceniu al sec. XXI – când doar călătoria în Italia costa 2-4 mii de euro şi era însoţită de atâtea drame. Prin urmare, gradul mare de ocupare pe piaţa muncii a fost dintotdeauna o caracteristică a comunităţilor cetăţenilor moldoveni din Italia. Începând din anul 2014, odată cu liberalizarea regimului de vize, dar mai ales după ce mai mulţi migranţi moldoveni au obţinut cetăţenia României – taxele pentru călătoria în Italia s-au redus considerabil. Între timp, s-a modificat structura proceselor migraţionale orientate spre Italia: au scăzut în intensitate (cetăţenii moldoveni emigrează deja cu familiile, preferând alte ţări de destinaţie – Canada, SUA, Germania, Marea Britanie, Irlanda), fiind în proporţie de peste 50 la sută  migraţie pentru reîntregirea familiei (nu prevalent migraţie de muncă, cum era până în anul 2010). Vorbim deja de o etapă de stabilizare a comunităţilor noastre din Italia, o etapă la care fiii migranţilor moldoveni au crescut, au format familii şi au, la rândul lor, copii.

Este interesantă evoluţia numărului tinerelor femei migrante NEET, pentru că există mai mulţi factori determinanţi, diferiţi de la o categorie de vârstă la alta. Cel mai important motiv al inactivităţii femeilor este, de fapt, maternitatea – naşterea copiilor şi îngrijirea lor sau a altor persoane non autosuficiente. Autorităţile italiene recunosc că femeile imigrate au mai puţine oportunităţi de reintegrare, apelând la servicii sau la ajutorul familiei, în raport cu cetăţenii italieni. “Dacă pentru femeile cu cetăţenia Italiei posibilităţile de reintegrare sunt mai mari, în mare parte graţie reţelelor de rudenie sau a posibilităţii de a angaja o dădacă, multe femei migrante sunt nevoite să rămână în afara pieţei muncii după ce devin mame, pentru că nu pot conta pe servicii publice, adesea, prea puţine, sau cele private – prea scumpe, şi nici pe susţinerea familiei, de regulă absentă, fiind rămasă în ţara de origine[15]. În astfel de cazuri – îngrijirea copiilor mici, de vârstă preşcolară – tinerii migranţi originari din Republica Moldova apelează de multe ori la ajutorul părinţilor rămaşi în ţara de origine, legalizând aflarea acestora pe teritoriul Italiei prin procedura de reîntregire a familiei. Acesta este însă doar unul din motivele din care, în ultimii ani, conform statisticilor oficiale, a crescut în Italia numărul migranţilor în vârstă de peste 55 de ani originari din Republica Moldova. Cea mai mare pondere o au însă persoanele care muncesc de peste 10 ani în Italia şi au atins vârsta de pensionare.

Potrivit ISTAT, între principalele motivaţii ale inactivităţii femeilor imigrate se numără grija faţă de copii sau alte persoane din familie (30,3%); urmarea unor studii sau cursuri de formare profesională (19,1%); naşterea copiilor (5,1%) etc. În primul caz, femeile migrante inactive originare din Republica Moldova se află pe locul 10, cu 26,8%. Ponderea celor care declară că urmează studii sau cursuri de formare profesională este mai mare cu circa 11 puncte procentuale faţă de alte comunităţi de imigranţi, constituind 37,6% (locul IV)[16]. În parte, este vorba de tinere migrante care au dificultăţi în procesul de recunoaştere de către autorităţile italiene a calificărilor obţinute în Republica Moldova.

În 2014, în Italia a crescut până la 31 032 numărul femeilor migrante care au beneficiat de indemnizaţii pentru concediul de maternitate, dintre care 8,2% (peste 2 830 persoane) erau migrante originare din Republica Moldova, pe locul III între ţările extracomunitare, după numărul beneficiarilor.

Numărul tinerilor NEET din Italia, cu cetăţenia Republicii Moldova, este în scădere – de la 11 289, la 1 ianuarie 2014, până la 8 656, în următorul an. A crescut însă până la 79,6 la sută incidenţa femeilor în rândul tinerilor NEET, în special la categoria de vârstă 25-29 ani.

Figura 4 Tinere NEET în Italia, originare din Republica Moldova, după categorii de vârstă, 01.01.2015

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale din Italia, 2015

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale din Italia, 2015

 

În cadrul studiului de cercetare desfăşurat în 2012 în Italia de către Dr. Diana Cheianu-Andrei a fost atestată prezenţa acestor tineri[17]. „7,5 procente dintre migranţii moldoveni în Italia, la momentul efectuării cercetării, nu munceau şi nici nu erau în căutarea unui loc de muncă, pe motiv că îşi continuau studiile, se aflau în concediu de maternitate sau îşi ajutau membrii familiei la îngrijirea nepoţilor. Iar cei care nu munciseră anterior, dar la momentul cercetării căutau un loc de muncă, îşi finalizaseră studiile”, afirmă autoarea.

Recalificare: femei migrante antreprenoare în Italia. Studii de caz

Autorii principalului anuar statistic privind imigraţia, publicat în Italia deja de peste 20 de ani – Dossier Statistico Immigrazione – afirmă că, în pofida consecinţelor crizei mondiale, dinamismul antreprenorial al rezidenţilor imigraţi în Italia a avut de suferit mai puţin, în raport cu cetăţenii italieni[18].

Analizând în plan comparativ datele pentru anii 2014-2016 ale Ministerului de Interne din Italia, furnizate de Centrul de Studii şi Cercetări IDOS (it. Centro Studi e Ricerche IDOS), putem constata un număr relativ mic de cetăţeni moldoveni aflaţi în Italia care au obţinut un permis de şedere având ca motiv desfăşurarea unei activităţi independente/autonome. La 1 ianuarie 2015 erau 3 244, iar ulterior numărul lor a scăzut nesemnificativ, până la 3 119.

Datele Ministerului de Interne ne permit să facem o analiză a numărului permiselor după motivul şederii: 78 675 de rezidenţi moldoveni aveau permise în baza unor activităţi subordonate în 2014, în timp ce în 2015 numărul acestora s-a redus până la 74 583.

Antreprenorii moldoveni sunt migranţii care au decis să înfiinţeze în Italia mici afaceri sau întreprinderi individuale. Potrivit datelor Cna-Sixtema, puse la dispoziţie de către Centrul de Studii şi Cercetări IDOS din Italia, din cei 4 653 de cetăţeni moldoveni titulari ai unor întreprinderi individuale în peninsulă 1 379 sunt femei. Datorită unei situaţii economice mai stabile în regiunile de Nord ale Italiei, anume acolo activează cele mai multe femei migrante antreprenoare, care gestionează mici afaceri (a se vedea Figura 5). În total, 993 dintre ele sunt stabilite în Nord (577 în Nord Est şi 416 în Nord Vest), 282 în Centru şi doar 104 în Sud (79 în Sud şi 25 pe insule)[19]. Recordul absolut privind numărul întreprinderilor gestionate de femeile antreprenoare originare din Republica Moldova revine regiunii Lombardia (257), urmată fiind de Emilia Romagna (255) şi Lazio (144). Dintre marile oraşe/provincii italiene, cele mai multe întreprinderi individuale fondate de femeile noastre migrante se află la Roma (118), Milano (75), Bologna (74), Torino (82), Veneţia (67), Padova (63), Parma (62), Verona (57), Trentino Alto Adige (33) etc.

Majoritatea întreprinderilor individuale create de cetăţenii moldoveni au apărut în analele oficiale din Italia după anul 2005-2006, la început fiind cazuri singulare. Primele două întreprinderi individuale ai căror titulari erau cetăţeni moldoveni au fost înregistrate în Italia în 1998, iar peste 10 ani (în 2008) erau deja 2 245. [20]

Figura 5 Femei migrante originare din Republica Moldova, titulare ale unor întreprinderi individuale în Italia, provincii, 01.01.2016

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor Cna-Sixtema

Sursa: Centrul de Studii şi Cercetări IDOS, analiza datelor Cna-Sixtema

 

Datele Cna-Sixtema relevă un tablou foarte clar al domeniilor de activitate ale antreprenorilor moldoveni din Italia[21]. Dintre cei 4 653 de cetăţeni moldoveni titulari ai unor întreprinderi individuale în Italia, 2 801 activează în domeniul industriei (2 578 în construcţii şi 223 în sectorul de manufactură) şi 1 734 în domeniul serviciilor (588 în sectorul comerţ en gros / cu amănuntul sau reparaţii auto; 316 în sectorul închirieri/agenţii de turism, servicii de asistenţă a firmelor; 289 în domeniul serviciilor de cazare şi de restaurare; 204 în sectorul transport şi depozitare; 37 în sectorul activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice; 24 – activităţi financiare şi de asigurare; 22 – servicii de informare şi de comunicaţii; 15 – activităţi artistice, sportive, de divertisment; 12 – activităţi imobiliare; 9 – sănătate şi asistenţă socială; 2 – energie electrică, gaz, aer condiţionat; 2 – alimentaţie cu apă, salubritate/activităţi gestionare; 1 – instruire; 213 – alte activităţi şi servicii). În rest, 60 de antreprenori activează în agricultură/silvicultură/pescuit, iar 58 reprezintă numărul firmelor (afacerilor) neclasificabile.

 

Studiu de caz #1:

Asociaţia antreprenorilor moldoveni (AIM) în Italia: Galia Sava, membru fondator şi preşedintă, consultant fiscal (studii superioare la Chişinău şi Roma).

AIM a fost fondată recent, la 1 octombrie 2016 şi numără 60 de membri, în mare parte fiind femei originare din Republica Moldova care au iniţiat mici afaceri în Italia, în diferite domenii. Activităţile organizate de AIM au drept obiective crearea unui suport în procesul de integrare, creştere profesională şi personală a antreprenorilor moldoveni prezenţi pe teritoriul Italiei, dar şi de a construi o structură capabilă de a ajuta întreprinderile, de a influenţa intervenţiile publice, de a construi legături de colaborare directă cu Republica Moldova. AIM a organizat deja câteva evenimente de informare in Italia (Roma şi Milano), a creat parteneriate cu diferite instituţii din Italia. Scopul asociaţiei este de a promova interesele antreprenorilor, ale comercianţilor, meşterilor, ale cetăţenilor moldoveni care au o activitate autonomă/independentă în Italia, interesele migranţilor liber-profesionişti – pentru dezvoltare profesională, economică şi socială.

Preşedinta AIM, Galia Sava, se află în Italia de 10 ani, este originară din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Când a ajuns la Roma, în 2007, avea 26 de ani şi abia în 2009 a obţinut primul permis de şedere. A frecventat cursuri de limbă italiană, apoi şi-a făcut studiile la Institutul Tehnic „Leonardo Da Vinci” din Roma, deşi avea studii superioare. În 2016 a obţinut diploma de licenţă în economie la Universitatea Roma Tre din capitala Italiei. În perioada studiilor a muncit continuu: începea munca la 6.00 dimineaţa, iar seara mergea la lecţii. „Mi-am propus nişte obiective, între care cel mai important era de a avea o poziţie independentă de muncă – de a obţine teza de licenţă pentru a deveni consultant fiscal sau contabil”, afirmă Galia Sava. Actualmente este consultant fiscal liber-profesionist în Italia, gestionează un oficiu la Roma (din 2012) şi un alt oficiu la Milano (din 2016). „Clienţii mei sunt membrii familiilor, cetăţeni moldoveni şi alţi imigranţi, pentru care fac cereri de susţinere; sunt asistentele familiale/badantele (care au nevoie şi de suport moral), femeile imigrate care se ocupă de menaj – pentru a face calculele perioadei de muncă; studenţii – pentru modelul ISEE; pensionarii – pentru cererea de pensionare”, declară Galia Sava. Ea a iniţiat în 2016 organizarea la Roma şi Milano a Campaniei „Eu îmi cunosc drepturile”, eveniment de informare dedicat asistentelor familiale şi badantelor din Italia. La începutul lunii mai 2017 a avut loc la Roma a doua ediţie a evenimentului, sub patronajul Ambadadei Republicii Moldova în Italia.

Monitorizăm situaţia din Italia pentru a cunoaşte cât mai mulţi antreprenori moldoveni. Potrivit Ministerului Muncii din Italia, doar 8,5% dintre lucrătorii moldoveni desfăşoară o activitate autonomă. Numărul întreprinderilor individuale, cu titulari moldoveni, a crescut cu 6,5% (+269 unităţi) din anul 2014. Sigur că prevalează sectorul serviciilor, dar mulţi lucrători moldoveni au creat mici întreprinderi în construcţii, firme care se ocupă de curăţenie, ateliere de croitorie, saloane de coafură, garaje, baruri și restaurante – majoritatea clienţilor lor sunt italieni. Sunt şi liber-profesionişti care activează în turism, în calitate de export manageri, traducători, contabili, consultanţi fiscali, avocaţi, consultanţi internaţionali. Aproape toţi lucrătorii autonomi şi antreprenorii moldoveni din Italia au îndeplinit la început munci subordonate. De exemplu, în cazul atâtor femei – colaborator familial. În cazul bărbaţilor – în construcţii. După câţiva ani de muncă în Italia, s-au integrat şi au început să deschidă propriile activităţi, asumându-şi responsabilităţile şi riscurile specifice tipului de activitate”, susţine Galia Sava, preşedinta AIM.

 

Studiu de caz #2:

Agenţie de turism stomatologic, a cărei titulari sunt doi cetăţeni moldoveni.

Dina Ciocanu şi fratele său sunt titularii unei agenţii de afaceri din Mestre, Veneţia, înregistrată oficial în Italia la începutul anului 2017. Poate desfăşura mai multe tipuri de activităţi, nu doar turism stomatologic, dar şi gestionarea unor colaborări dintre cetăţenii din Italia şi Republica Moldova (publicitatea pentru societăţile străine), precum şi activităţi de promovare (de ex., a lucrărilor de artă, a vinurilor). Fiind prima perioadă de activitate, este şi o etapă de adaptare la piaţa locală, de creare a unei baze de date, a informării şi atragerii clienţilor din Italia care să dorească să meargă în Republica Moldova pentru tratament stomatologic. Nu au lipsit nici dificultăţile la înregistrarea întreprinderii în Italia. Intenţiile de început ale titularilor întreprinderii sunt de a promova servicii de tratament în clinicile stomatologice din Republica Moldova, servicii de consultanţă juridică pe lângă un oficiu de avocaţi, dar şi produsele autohtone.  Dina Ciocanu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, este filolog, a muncit şi ca redactor, şi traducător în Republica Moldova. Este şi autoarea romanului „Fântâni fără ciutură” (despre perioada deportărilor), care a apărut în 2016, la Chişinău. Dina Ciocanu a plecat în Italia prima dată în 2009.

Am discutat despre antreprenorii moldoveni din Italia cu preşedinta AIM, Galia Sava, şi despre experienţa antreprenorială cu Dina Ciocanu în cadrul unor interviuri individuale aprofundate, realizate la Chişinău (Galia Sava) şi la Mestre, Veneţia (Dina Ciocanu).

 

Concluzii

Unii experţi naţionali au subliniat relevanţa fenomenului brain waste pentru marea majoritate a migranţilor moldoveni plecaţi la muncă peste hotare, incidenţa celor care lucrează conform calificării lor obţinute în ţara de origine fiind foarte mică: doar 12% s-au angajat în acelaşi domeniu de activitate, iar 22% – în acelaşi grup profesional[22].

În cadrul studiului cantitativ şi calitativ realizat cu cetăţenii moldoveni stabiliţi în Italia am reliefat un raport foarte sensibil între recalificare şi des-calificare (riscul de a pierde calificările obţinute în ţara de origine). Una din femeile migrante respondente, originară din Republica Moldova, cu studii de inginerie în România, a ales să facă studii în Italia şi să se angajeze ca asistent medical, fiind în imposibilitatea de a accede la un loc de muncă în conformitate cu pregătirea profesională. Nu e un singur caz, sunt mii de astfel de cazuri. Aici pot aduce mai multe exemple pe care le-am cercetat de-a lungul anilor, în esenţă fiind vorba de strategii de re-orientare profesională, de continuarea unor pasiuni/laturi ale activităţii unor emigranţi moldoveni în Italia. O pasiune pentru fotografie – experienţă clădită deja de peste 25 de ani – ajunge să fie activitatea independentă a unui cetăţean moldovean emigrat în Italia, forţat să renunţe la activitatea de cercetător ştiinţific în ţara de origine – în prezent e unul din cei mai buni fotografi moldoveni din Italia. Pasiunea pentru patiserie a devenit în timp activitatea independentă a unei femei migrante din Italia, de asemenea cu studii doctorale: un cofetar invitat la emisiuni televizate, trainer în cadrul unor cursuri specializate. Prin urmare, fiind în imposibilitatea de a-şi exercita profesia, unii migranţi moldoveni şi-au dezvoltat alte abilităţi/pasiuni, înregistrând rezultate foarte bune.

Astfel de exemple nu pot diminua însă gravitatea sub-ocupării, a riscului considerabil de pierdere a calificărilor, în cazul migranţilor înalt calificaţi.

Există mai mulţi factori de risc în cazul angajării pe piaţa muncii a femeilor migrante din Italia: cererea de forţă de muncă în Italia redusă la profesii low skills, experienţa migraţională, aflarea ilegală şi lipsa unui permis de şedere (situaţie dominantă până în anii 2014-2015), genul (în cazul unei femei sporește riscul de subocupare), vârsta, nivelul scăzut de instruire, naşterea copiilor/concediul de maternitate, probleme de sănătate (dizabilitate) în familie etc.

Nivelul de studii are un rol considerabil totuşi în procesul de integrare, susţin experţii. În cazul migranţilor moldoveni din Italia, nivelul este mediu-înalt, în special în cazul femeilor.

În ultimii 4-5 ani a crescut numărul antreprenorilor moldoveni, al celor care au creat firme de construcţii, agenţii care se ocupă de curăţenie, ateliere de croitorie, saloane de coafură, garaje, baruri și restaurante. A crescut şi numărul migranţilor moldoveni liber-profesionişti – care activează în turism, ca şi export manageri, traducători, contabili, consultanţi fiscali, avocaţi, consultanţi internaţionali. Toate aceste tipuri de activităţi reprezintă de fapt încercări ale migranţilor moldoveni, inclusiv ale femeilor, de a depăşi cadrul de meserii pe care piaţa muncii din Italia le oferă imigranţilor: munci executive, remunerate mai puţin, cu orar nocturn sau orar prelungit de muncă.

Creşterea numărului întreprinderilor individuale fondate de cetăţenii moldoveni din Italia reprezintă de fapt depăşirea etapei de urgenţă (primii ani de aflare în ţara de migraţie) şi semnalează o etapă de stabilizare a comunităţilor noastre în peninsulă, după o perioadă de migraţie de aproximativ 20 de ani. Iniţierea unei proprii afaceri în Italia înseamnă, pe de o parte, un semnal de autorealizare personală (ruperea de dependenţa faţă de angajatorul italian), dar este mai ales o altă etapă în viaţa unor emigranţi – cea de stabilitate – şi o premisă pentru un viitor mai bun, mai independent. Dificultăţile pe care femeile migrante din Italia le înfruntă pentru a accede la un loc de muncă în conformitate cu pregătirea profesională le motivează să-și îmbunătăţească statutul lor social, iniţiind o activitate independentă sau o afacere proprie.

 

Referinţe bibliografice:

[1] http://adevarul.ro/moldova/actualitate/jurnalista-basarabeanca-raisa-ambros-vocea-moldovenilor-meleagurile-italiene-1_52ce3f84c7b855ff56534929/index.html

[2] https://www.zdg.md/editia-print/exclusiv/departe-de-casa-pana-si-defectele-par-virtuti

[3] Stănică S. Apariţia şi evoluţia fenomenului Brain Drain. În: Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XXII, nr. 3-4. Bucureşti, pp. 339-360.

[4] Eurofound. Young people and NEETs in Europe: First findings (résumé). Irlanda, 2012, p. 3.

[5] Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali. La Comunità moldava in Italia: Rapporto annuale sulla presenza degli immigrati in Italia 2013. Roma, 2014, 58 p.

La Comunità moldava in Italia: Rapporto annuale sulla presenza degli immigrati in Italia 2014. Roma, 2015, 109 p.

[6] Cheianu-Andrei D. Necesităţile specifice ale migranţilor în dificultate reveniţi de peste hotare (cazul Republicii Moldova). Chişinău, 2016, p.11.

[7] Dossier Statistico Immigrazione. Roma: Edizioni IDOS, p. 10.

http://www.dossierimmigrazione.it/docnews/file/Scheda%20breve%20Dossier%20in%20ROMENO(1).pdf

[8] Datele INAIL, furnizate de Centrul Studii şi Cercetări IDOS, incluse în volumul Generaţii secunde de migraţie: cazul Republicii Moldova. Chişinău, 2017, p. 320.

[9] La Comunità moldava in Italia: Rapporto annuale sulla presenza degli immigrati in Italia 2015. Roma, 2016, p. 86.

[10] Vitali G., Filippi M., Miron D. Imprenditori moldavi in Italia. În: Moraru V. (coord.) Migraţie, Diaspora, Dezvoltare: noi provocări şi perspective. Chişinău: ICJP, 2016, pp. 143-159.

[11] Ibidem

[12] http://www.mediafax.ro/externe/reportaj-the-observer-sclavele-romance-de-la-fermele-din-sicilia-violate-batute-si-exploatate-16192026

https://www.theguardian.com/global-development/2017/mar/12/slavery-sicily-farming-raped-beaten-exploited-romanian-women

Romania and Italy unite to halt abuse of women migrants

[13] Cheianu-Andrei D. Cartografierea Diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii. Chişinău: OIM, 2013, 140 p.

[14] Zucca G. Viaggio nel lavoro di cura: una ricerca azione sulle trasformazioni del lavoro domestico. În: Viaggio nel lavoro di cura. Chi sono, cosa fanno e come vivono le badanti che lavorano nelle famiglie italiane. Roma: Ediesse, 2016, pp. 35-78.

[15] Idem, p. 34.

[16] Idem, p. 38.

[17] Cheianu-Andrei D. Cartografierea Diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii. Chişinău: OIM, 2013, p. 47.

[18] Dossier Statistico Immigrazione 2016. Op. cit., pp. 253-328.

[19] Deleu E. Generaţii secunde de migratie: cazul Republicii Moldova. Chişinău: ICJP, 2017, pp. 312-315.

[20] Moşneaga V., Rusnac Gh., Moraru V. Faţetele unui proces. Migraţia forţei de muncă din Republica Moldova în Italia. Chişinău: USM, Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM, 2011, p.14.

[21] Generaţii secunde de migraţie, p. 311.

[22] Cheianu-Andrei D. Op. cit., p. 134.

 

Sursă imagine de fundal: AllMoldova

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre http://www.platzforma.md și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.

PZF_social